Tim Gielen: Monopoly - Cine deține lumea? Recunoașteți capul caracatiței!

14.09.2022 | www.kla.tv/23608

Acest documentar incredibil de revelator scoate la iveală un lucru uimitor: cea mai mare parte a ceea ce alcătuiește lumea noastră este deținută de aceiași oameni. Ca o caracatiță cu tentaculele sale, ei pot controla întreaga lume și își pot impune agenda asupra întregii umanități. Această agendă constă în punerea în scenă a unor crize de diferite tipuri, cum ar fi războaie, pandemii, panici climatice etc. - iar din acestea se obțin profituri uriașe. Pentru a expune capul acestei caracatițe, pentru a pune capăt tiraniei sale, de exemplu, prin interzicerea profitului de criză, acest documentar "Monopoly - cine deține lumea" a făcut o muncă preliminară foarte solidă și cuprinzătoare. Dragă prietene, cred că cel târziu astăzi ai sentimentul că ceva nu este în regulă în situația noastră actuală. Dar cred, de asemenea, că numeroasele teorii ale conspirației nefondate v-au determinat să vă distanțați atât de alarmismul mass-media, cât și de cei care răspândesc teoriile conspirației. Cu toate acestea, sper că mă veți asculta pentru un moment, deoarece, în timp ce urmăriți acest videoclip, sute de milioane de oameni din întreaga lume sunt sărăciți din cauza măsurilor care au fost puse în aplicare de atâta timp. Și, deși cea mai mare criză economică pe care o vom experimenta vreodată poate că nu v-a afectat încă personal, este doar o chestiune de timp până când efectele vor ajunge la dumneavoastră și la cei dragi. Nu este vorba de alarmism, ci de realitatea dură cu care ne confruntăm. Cred, de asemenea, că putem limita daunele și chiar beneficia de pe urma lor dacă suntem informați în mod corect și obiectiv cu privire la situația noastră actuală. Prin urmare, aș dori să vă semnalez câteva fapte ușor de verificat pe care le consider esențiale. Mai puțin de o mână de mega-corporații controlează fiecare aspect al vieții noastre. Poate părea exagerat, dar de la micul dejun pe masă dimineața până la salteaua pe care dormim noaptea și tot ceea ce facem, purtăm sau consumăm între timp, depinde în mare măsură de aceste companii. Acestea sunt societăți de investiții de proporții imense care gestionează cele mai mari fluxuri de bani din lume. Ei sunt protagoniștii spectacolului la care asistăm. Pentru a nu vă răpi prea mult timp, am sintetizat cât mai pe scurt posibil cele mai importante informații. Cum funcționează? Să luăm ca exemplu o companie precum PepsiCo, compania mamă a multora dintre cele mai populare băuturi răcoritoare și gustări din lume. Se pare că există multe mărci concurente diferite, dar toate provin din fabricile unui număr mic de companii care dețin împreună un monopol în această industrie. Printre producătorii de alimente ambalate se numără și alte companii mari, precum Unilever, Coca Cola Company, Mondelez și Nestlé. În această imagine puteți vedea că aproape toate mărcile cunoscute de alimente ambalate aparțin uneia dintre aceste corporații. Puteți obține cu ușurință acest tip de informații. Îl puteți citi pe site-urile web ale mărcilor în cauză sau pe Wikipedia. Companiile de această mărime sunt de obicei listate la bursă și au un consiliu de administrație în care cei mai mari acționari sunt cei care decid. Pe site-uri precum Yahoo Finance putem găsi informații detaliate despre companii, inclusiv despre cei mai mari acționari ai acestor companii. Să luăm din nou PepsiCo ca exemplu. Vedem că 73,14% din acțiuni sunt deținute de nu mai puțin de 3.379 de investitori instituționali. Printre acestea se numără societăți de investiții, fonduri mutuale, societăți de asigurări, bănci și, în unele cazuri, guverne. Să aruncăm o privire la cei mai mari investitori instituționali ai PepsiCo. După cum puteți vedea, doar zece dintre cei 3 379 de investitori dețin aproape o treime din totalul acțiunilor. Capitalul social total al acestor zece mari companii valorează aproximativ 60 de miliarde de dolari. Dar dintre acești zece investitori, trei dețin mai multe acțiuni decât ceilalți șapte. Să le reamintim numele și să vedem cine deține cele mai multe acțiuni la Coca Cola Company, marele concurent al Pepsi. Observăm că, la fel ca și în cazul PepsiCo, majoritatea acțiunilor sunt deținute de investitori instituționali. Să ne uităm la primele zece și să începem cu ultimul dintre ele. Patru dintre acești investitori instituționali au fost prezenți și în ultimele șase acțiuni ale PepsiCo. Acestea sunt Northern Trust, JP Morgan Chase, Geode Capital Management și Wellington Management. Să ne uităm acum la cei mai mari patru acționari. Am văzut trei dintre ele și în primele patru din PepsiCo. Acestea sunt BlackRock, Vanguard și State Street, și mai există încă unul: Berkshire Hathaway. Acestea sunt cele mai mari patru companii de investiții din lume. PepsiCo și Coca Cola sunt orice altceva decât concurenți, dar celelalte companii mari care dețin multe mărci, precum Unilever, Mondelez și Nestlé, sunt deținute de același grup mic de investitori instituționali, iar aceste nume nu se regăsesc doar în industria alimentelor ambalate. Să ne uităm pe Wikipedia, de exemplu, pentru a vedea care sunt cele mai mari companii din industria tehnologică. Facebook deține WhatsApp și Instagram. Împreună cu Twitter, acestea formează cele mai populare platforme de socializare din lume. Alphabet este compania mamă a tuturor companiilor Google, inclusiv YouTube și Gmail, dar este și cel mai mare sponsor și dezvoltator al Android, unul dintre cele două sisteme de operare care rulează aproape toate smartphone-urile și tabletele din lume. Celălalt sistem de operare este IOS de la Apple. În cele din urmă, dacă adăugăm Microsoft la celelalte trei, vedem că patru companii produc software-ul de care depind aproape toate computerele, tabletele și smartphone-urile din lume. Să vedem cine deține cele mai multe acțiuni în aceste companii puternice. În cazul Facebook, observăm că peste 80% din acțiuni sunt deținute de investitori instituționali. Acestea sunt aceleași nume pe care le-am văzut în industria alimentară. Din nou, aceiași investitori se află la vârf. Apoi Twitter, care ocupă primele trei locuri, alături de Facebook și Instagram. În mod surprinzător, și această companie este deținută de aceiași investitori. Le vedem la Apple, dar și la marele lor competitor Microsoft. Dacă ne uităm la toate celelalte companii care domină industria tehnologică și care produc computerele, televizoarele, telefoanele inteligente și electrocasnicele noastre, vedem că aceiași investitori mari dețin o parte majoritară a acțiunilor. Vedem acest lucru în toate sectoarele industriale din întreaga lume și, pentru a vă arăta că nu exagerez, vă voi da un alt exemplu. Să spunem că vrem să planificăm o vacanță. Pe computer sau pe smartphone, căutăm un zbor ieftin spre soare prin intermediul unor site-uri precum Skyscanner și Expedia, ambele deținute de același grup de investitori instituționali. Zburăm cu una dintre numeroasele companii aeriene a căror majoritate a acțiunilor sunt adesea deținute de aceiași investitori sau de guverne, cum ar fi Air France-KLM. Avionul cu care zburăm este, în majoritatea cazurilor, un Boeing sau un Airbus. Și aici întâlnim aceleași nume. Căutăm un hotel sau un apartament prin intermediul Booking.com sau Airbnb.com. Când ajungem la destinație, ieșim să mâncăm în oraș și apoi scriem o recenzie pe Trip Advisor. Aceiași investitori stau la baza fiecărui aspect al călătoriei noastre, iar puterea lor merge chiar mai departe, deoarece chiar și combustibilul pentru avioane care face să funcționeze avionul provine de la una dintre numeroasele lor companii petroliere și rafinării. La fel cum oțelul din care este fabricat avionul provine de la una dintre numeroasele lor companii miniere. Acest club mic de societăți de investiții, bănci și fonduri mutuale este, de asemenea, cel mai mare acționar în industriile primare din care provin materiile noastre prime. Dacă căutăm pe Wikipedia cele mai mari companii miniere din lume, vom vedea că acționarii lor sunt aceiași investitori instituționali ca peste tot. Același lucru este valabil și pentru cele mai mari întreprinderi agricole din lume, de care depinde întreaga noastră industrie alimentară. Dețin, de exemplu, Bayer, compania mamă a Monsanto, cel mai mare producător de semințe din lume, care produce 90% din toate semințele de bumbac de pe glob și majoritatea celorlalte semințe. Dar acești investitori instituționali sunt, de asemenea, acționarii celor mai mari producători de textile din lume și chiar și numeroasele mărci de îmbrăcăminte bine cunoscute care transformă bumbacul în hainele pe care le purtăm aparțin aceluiași grup de investitori. Fie că este vorba de cei mai mari producători de panouri solare din lume sau de cele mai mari rafinării de petrol, acțiunile sunt gestionate de aceleași companii. Aceștia dețin companiile de tutun care produc toate mărcile populare de tutun din lume. Dar ei dețin, de asemenea, toate marile companii farmaceutice și institutele științifice care produc medicamente. Aceștia dețin companiile care produc metalele și materiile noastre prime, precum și toate industriile de automobile, avioane și armament care utilizează aceste metale și materii prime. Ei dețin companiile care produc electronicele noastre. Ei dețin marile magazine, piețele online și chiar și metodele de plată pe care le folosim pentru a le achita produsele. Pentru că vreau ca povestea mea să fie cât mai scurtă, am decis să arăt doar vârful icebergului. Dacă faceți o cercetare pe cont propriu, pe baza surselor pe care tocmai le-ați văzut, veți descoperi că multe dintre cele mai cunoscute companii de asigurări, bănci, companii de construcții, companii de telefonie, lanțuri de restaurante și mărci de cosmetice sunt deținute de aceiași investitori instituționali pe care tocmai i-am văzut. Acești investitori instituționali, așa cum v-am spus, sunt în principal societăți de investiții, bănci și companii de asigurări. La rândul lor, acestea sunt, de asemenea, deținute de acționari. Și care este cel mai uimitor lucru despre asta? Toți acești investitori instituționali dețin acțiuni ale celorlalți și împreună formează o rețea uriașă pe care o putem compara cu o piramidă. Investitorii instituționali mai mici sunt deținuți de investitori mai mari, care, la rândul lor, aparțin unor investitori și mai mari. Vârful vizibil al acestei piramide este format din doar două companii ale căror nume le-am văzut de multe ori până acum. Acestea sunt Vanguard și BlackRock. Puterea acestor două companii este aproape de neimaginat pentru noi. Nu numai că sunt cei mai mari investitori instituționali ai oricărei companii importante din lume, dar dețin și ceilalți investitori instituționali ai acestor companii, ceea ce le conferă un monopol complet. Potrivit unui raport realizat de Bloomberg, una dintre cele mai respectate instituții din lume în domeniul datelor și analizelor financiare, experții estimează că până în 2028 cele două companii vor gestiona împreună investiții de aproximativ 20.000 de miliarde de dolari, deținând în consecință aproape tot ce există pe pământ. Același Bloomberg a descris BlackRock ca fiind a patra ramură a guvernului, deoarece este singura instituție neguvernamentală care menține o relație strânsă cu băncile federale, numite și bănci centrale. BlackRock nu numai că împrumută bani băncilor federale, dar este, de asemenea, principalul consilier al acestora și dezvoltatorul sistemului informatic pe care îl folosesc băncile federale. Zeci de angajați ai BlackRock au ocupat funcții de conducere la Casa Albă în timpul administrațiilor Bush și Obama și în prezent sub conducerea lui Joe Biden. Directorul general al BlackRock, Larry Fink, este un oaspete binevenit al multor șefi de stat și politicieni - și este de înțeles. El este imaginea companiei care trage sforile. Dar Larry Fink nu trage singur sforile. De fapt, BlackRock însăși este deținută de acționari. Și când ne uităm la cine sunt acești acționari, ajungem la o concluzie ciudată. Observăm că cel mai mare acționar al BlackRock este Vanguard. Și aici lucrurile se complică. Vanguard însăși are o structură unică care face imposibilă identificarea acționarilor sau a clienților săi. Elita care deține Vanguard nu vrea ca nimeni să știe că ei sunt proprietarii celei mai puternice companii din lume. Dar, desigur, acest lucru nu este un secret pentru cei care sunt dispuși să cerceteze. Rapoartele Oxfam și Bloomberg arată că 1% din populația mondială are mai mulți bani decât ceilalți 99%. Oxfam susține chiar că 82% din toți banii câștigați în 2017 au mers către acest 1% de persoane. Desigur, cei care dețin cea mai puternică companie din lume sunt și cei mai bogați din acest 1%. Forbes, cea mai cunoscută revistă de afaceri din lume, susține că în martie 2020 existau aproximativ 2.075 de miliardari. Raportul Oxfam arată că două treimi dintre toți acești miliardari și-au dobândit averea prin moșteniri și monopoluri. Acest lucru înseamnă că Vanguard se află în mâinile celor mai bogate familii din lume. Când le studiem istoria, descoperim că aceste familii au fost întotdeauna în vârful piramidei, unele chiar cu mult înainte de începerea Revoluției Industriale. Pentru că istoria lor este atât de interesantă și de vastă, voi spune mai multe despre ei în videoclipul la care lucrez. Dar, pentru a nu intra în prea multe detalii, voi sublinia doar că multe dintre aceste familii aparțin unor linii de sânge regale și că ele sunt fondatorii sistemului nostru bancar, ai Națiunilor Unite și ai tuturor sectoarelor industriale din lume. Aceste familii nu și-au pierdut niciodată puterea, dar, din cauza creșterii populației mondiale, au fost nevoite să se ascundă în spatele unor companii de investiții precum Vanguard, ai căror acționari principali sunt fondurile private și organizațiile non-profit ale acestor familii. Pentru a clarifica mai bine imaginea de ansamblu, trebuie să explic pe scurt câte ceva despre aceste organizații non-profit. Ei reprezintă legătura dintre afaceri, politică și mass-media, ceea ce duce la conflicte de interese considerabile. La prima vedere, însă, acest lucru nu este prea vizibil. Organizațiile nonprofit, denumite și fundații, sunt organizații care se bazează pe donații și nu trebuie să publice de la cine primesc aceste donații. Aceștia pot investi acești bani în orice doresc și nu trebuie să plătească impozite pe profit, atâta timp cât aceste profituri sunt reinvestite în alte proiecte în care sunt implicați. Organizațiile nonprofit pot muta sute de miliarde de dolari de la investitori invizibili. Potrivit unui raport al guvernului australian, organizațiile non-profit sunt, prin urmare, ideale pentru finanțarea grupurilor teroriste și pentru spălarea unor sume mari de bani. Fundațiile și fondurile familiilor aflate în vârful ierarhiei de 1% se ascund cât mai mult posibil în spatele scenei. Cu toate acestea, pentru cazurile importante și care atrag atenția, ei apelează la fundațiile unor familii filantropice care se află mai jos în clasament, dar care sunt, de asemenea, foarte bogate. Pentru a fi succint, voi evidenția doar primele trei fundații din lume care leagă toate sectoarele industriale ale lumii. Acestea sunt Fundația Bill și Melinda Gates, Fundația Open Society a controversatului multimiliardar George Soros și Fundația Clinton. O scurtă introducere pentru a vă face o idee despre dimensiunea acestor fundații. Potrivit site-ului oficial al Forumului Economic Mondial, Fundația Gates este cel mai mare donator al Organizației Mondiale a Sănătății, după ce președintele Donald Trump a oprit finanțarea SUA pentru OMS în 2020. Acest lucru face ca Fundația Gates să fie una dintre cele mai influente organizații din lume în toate domeniile legate de sănătatea noastră. Fundația Gates are un parteneriat strâns cu cele mai mari 16 companii farmaceutice din lume, printre care Pfizer, AstraZeneca, Johnson & Johnson, BioNTech și Bayer, și tocmai am văzut cine deține cele mai multe acțiuni în aceste companii. Bill Gates a fost orice altceva decât un amărât de informatician care a ajuns să fie unul dintre cei mai bogați oameni din lume, în schimb provenea dintr-o familie filantropică care, ca și el, a lucrat pentru elita absolută. Bill este fondatorul Microsoft, care este deținut de BlackRock, Vanguard și, până de curând, Berkshire Hathaway. Dar, în același timp, după BlackRock, Vanguard și State Street, Fundația Gates este cel mai mare acționar la Berkshire Hathaway, unde a făcut parte chiar și din consiliul de administrație pentru o vreme. Am putea petrece ore întregi analizând tot ceea ce face Fundația Gates, Fundația Open Society Foundations a lui George Soros și Fundația Clinton, dar pentru că acestea ne conectează cu următorul subiect și cu evenimentele actuale, această scurtă introducere a fost importantă. Cred că următorul subiect ar trebui să înceapă cu o întrebare. O persoană oarecare ca mine, cu foarte puțină experiență în editare video, folosind un laptop vechi, poate prezenta în mod obiectiv în 20 de minute că doar două companii dețin un monopol total asupra tuturor sectoarelor industriale din lume. Se pune întrebarea: de ce nu auzim despre toate acestea în mass-media? Femeia 1: Ce? Femeia 2: Bună întrebare! În fiecare zi avem la dispoziție nenumărate reportaje, documentare și emisiuni TV, dar niciunul dintre ele nu vorbește despre acest subiect. Nu este suficient de interesant sau poate că sunt alte interese în joc? Răspunsul îl aflăm din nou din Wikipedia. Aproximativ 90% din mass-media internațională este deținută de nouă conglomerate media. Companiile deținute de aceste conglomerate media sunt prea numeroase pentru a le enumera pe toate, așa că voi prezenta doar principalele mărci pe care le cunoaștem cu toții. ViacomCBS este compania mamă a tuturor canalelor CBS, Paramount, de unde provin cele mai cunoscute filme și seriale din lume, MTV, Comedy Central, Nickelodeon, popularul Channel Five din Marea Britanie și popularul Ten din Australia, printre altele. Ia ghiciți cine sunt cei mai mari acționari ai ViacomCBS! Înainte de a ne uita la celelalte mari conglomerate, să nu uităm să menționăm monopolurile noastre extrem de puternice de streaming Netflix și Amazon Prime, ambele deținute de aceiași acționari. Apoi, AT&T, compania mamă a Warner Brothers, HBO, Discovery Channel, CNN, Cartoon Network, TNT, DC și multe alte mărci bine cunoscute. Ia ghiciți cine sunt cei mai mari acționari ai AT&T! Al treilea este atotputernicul News Corp. Această companie deține multe dintre cele mai cunoscute ziare, reviste și posturi de televiziune naționale și regionale din SUA, Marea Britanie și Australia. Acțiunile News Corp sunt deținute de multimiliardarul american Rupert Murdoch și de investitorii instituționali pe care îi vedem peste tot. Compania soră a News Corp este Fox Corporation, care este, de asemenea, unul dintre cele mai puternice conglomerate media din lume. La fel ca News Corp, este deținută de familia Murdoch și de investitorii obișnuiți. Apoi, există Walt Disney Company, un conglomerat de proporții inimaginabile, cu numeroase filiale, precum Pixar, Marvel, 20th Century, Lucas Film, ABC, National Geographic și Hulu. Cine sunt cei mai mari acționari ai acestora? Un alt conglomerat media puternic este Comcast. Aceasta este compania mamă a NBC, DreamWorks, Universal, The Sky Group, Focus Features, Xfinity și multe alte mărci media importante. După cum v-ați putea aștepta, cei mai mari acționari sunt Vanguard și BlackRock. Aș putea continua ore în șir să subliniez că în aproape toate țările de pe glob, mass-media locală este deținută de acest tip de conglomerate, care la rândul lor sunt deținute de investitorii noștri instituționali sau de familii de elită extrem de bogate și puternice. În Marea Britanie, de exemplu, aproape toate ziarele și revistele populare sunt deținute de Daily Mail Group, Reach și de News Corp. În Țările de Jos, întreaga mass-media se află în mâinile "de Persgroep", Mediahuis și Bertelsmann. Iar în Germania, întreaga mass-media este controlată fie de guvernul german, fie de ProSiebenSat1, Axel Springer și, din nou, Bertelsmann, care este, de asemenea, un conglomerat de dimensiuni fără precedent. Bertelsmann nu este doar compania mamă a celui mai mare editor de cărți din lume, Penguin Random House, și proprietarul și fondatorul BMG Music, ci controlează și o mare parte din mass-media europeană prin intermediul filialei sale RTL, o companie cu 67 de canale TV, zece platforme de streaming și 38 de posturi de radio. Bertelsmann este deținută de familia ultra-bogată Bertelsmann-Mohn, care a colaborat în mod deschis cu naziștii. Din acest motiv, Reinhardt Mohn a fost deținut ca prizonier de război în SUA. În afară de RTL, Bertelsmann deține, de asemenea, o mare parte din mass-media din Franța și, împreună cu Media Set, puternicul conglomerat italian al fostului președinte Berlusconi, care controlează cea mai mare parte a mass-media din Italia, deține toate canalele de televiziune populare din Spania. Pentru a completa tabloul, ar trebui să ne uităm de unde provin știrile pe care toate aceste canale media ni le oferă zilnic. Diferitele mijloace de informare în masă nu își produc singure știrile, ci folosesc informații și imagini de la agenții de presă precum Reuters, ANP din Olanda și AFP din Franța. Aceste organizații nu sunt deloc independente. Reuters este deținută de puternica familie canadiană Thomson. ANP este deținută de investitorul olandez Cees Oomen, AFP este finanțată în mare parte de guvernul francez. Principalii jurnaliști și editori care lucrează în mass-media sau în aceste agenții de știri au legături cu organizații jurnalistice importante, cum ar fi Centrul European de Jurnalism. Ei sunt unul dintre cei mai mari finanțatori de proiecte legate de mass-media din Europa. Aceștia formează jurnaliști, produc materiale de studiu, organizează stagii de practică, de exemplu la ANP, și colaborează îndeaproape cu cele mai mari companii din lume, cum ar fi Google și Facebook. Pentru analize și opinii jurnalistice, toate marile media din lume folosesc Project Syndicate, cea mai puternică organizație din domeniu. Acesta deservește 506 cele mai importante instituții media din 156 de țări. Project Syndicate și o organizație precum Centrul European de Jurnalism, împreună cu agențiile de știri, reprezintă legătura dintre diferitele mass-media din întreaga lume. Atunci când prezentatorii de știri citesc știrile de pe teleprompter, există o mare probabilitate ca textul să provină de la una dintre aceste organizații. Prin urmare, acoperirea mediatică globală este adesea sincronizată. Prezentator de știri: Omul 1: "Dar toți: ...suntem îngrijorați de tendința îngrijorătoare a știrilor iresponsabile și unilaterale care afectează țara noastră. Femeie: ...care ne afectează țara. Bărbat: Răspândirea de știri tendențioase și false a devenit prea frecventă pe rețelele de socializare. Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că unele instituții media publică aceste povești false fără a verifica mai întâi faptele. Femeia: Împărtășirea de știri tendențioase și false a devenit mult prea frecventă pe rețelele de socializare. Ceea ce este și mai îngrijorător este faptul că unele instituții media publică aceste povești false fără a verifica mai întâi faptele. Din nefericire, unele instituții media își folosesc platformele pentru a-și promova propriile prejudecăți și agende personale și pentru a controla exact ceea ce gândesc oamenii, iar acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Bărbat: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Bărbat: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Bărbat: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeia (foarte categorică): Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Femeie (voce isterică): Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Bărbat: Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră. Bărbat: "Acest lucru este extrem de periculos pentru democrația noastră." În septembrie 2020, Centrul European de Jurnalism și Facebook au creat un fond pentru a ajuta organizațiile de presă selectate să acopere criza Corona. Să aruncăm o privire asupra organizațiilor care produc știrile noastre, precum și asupra agențiilor de știri. La Project Syndicate vedem Fundația Bill & Melinda Gates, Fundația Open Society și Centrul European de Jurnalism. Apoi, chiar Centrul European de Jurnalism. Din nou, vedem Fundația Gates și Fundația Open Society. Ei primesc, de asemenea, donații mari de la Facebook, Google, Ministerul olandez al Educației, Culturii și Științei și Ministerul olandez al Afacerilor Externe. Organizațiile care se află în centrul fluxului nostru de informații sunt finanțate de organizațiile non-profit ale aceleiași elite care controlează întreaga mass-media. Cu toate acestea, o parte din banii noștri din taxe și impozite merg, de asemenea, către aceste organizații. Patru ziare ostile sunt mai de temut decât o mie de baionete.... Bine, îmi dau seama că a fost o mulțime de informații de procesat. Și credeți-mă, am fost cât se poate de succint și am folosit doar exemplele care mi s-au părut necesare pentru a vă arăta imaginea de ansamblu, astfel încât să înțelegeți mai bine situația actuală. Este un subiect atotcuprinzător, care ne poate schimba viziunea asupra multor evenimente istorice, dar scopul meu este să vă informez despre pericolul în care ne aflăm în prezent. Vom avea destul timp să ne ocupăm de trecut, așa că haideți să vorbim acum despre evenimentele actuale. Elita care controlează fiecare aspect al vieții noastre, până la informațiile pe care le primim, depinde de o colaboraree de neimaginat de coordonată pentru a conecta toate industriile de pe Pământ, pentru a se asigura că toate lucrează în interesul elitei. Acest lucru se întâmplă la Forumul Economic Mondial, una dintre cele mai importante organizații din lume. În cadrul reuniunii anuale de la Davos, directorii executivi ai celor mai mari companii din lume se întâlnesc cu șefi de stat, politicieni și alte persoane și organizații influente, precum UNICEF și Greenpeace. Din Consiliul de administrație al WEF fac parte fostul vicepreședinte al SUA și "guru al schimbărilor climatice" Al Gore, directorul general al BlackRock, Larry Fink, președintele Băncii Centrale Europene, Christine Lagarde, directorul CERN, Fabiola Gianotti, regina Iordaniei, directorul Comitetului Internațional al Crucii Roșii, Peter Maurer, precum și mulți alți politicieni și directori generali ai celor mai influente companii din lume. Potrivit site-ului oficial al WEF, taxa anuală de membru variază între 53.000 și 530.000 de euro. Cu toate acestea, conform rapoartelor anuale ale WEF, aproximativ 71% din bugetul total al organizației provine de la partenerii săi, care plătesc astfel pentru aderarea tinerilor politicieni care nu își pot permite să plătească contribuțiile. Wikipedia relatează următoarele: "Potrivit criticilor, WEF este un forum de afaceri în care cele mai bogate companii pot negocia înțelegeri cu alte companii sau cu politicieni. Scopul WEF, spun ei, este pentru mulți dintre participanți câștigul personal, mai degrabă decât rezolvarea problemelor globale." Nu-mi place să fac presupuneri, dar ar mai fi existat atâtea probleme pe pământ dacă cei mai importanți lideri de afaceri, bancheri și politicieni s-ar fi reunit anual, începând din 1971, pentru a rezolva problemele lumii noastre? Nu este ciudat că cele mai importante organizații de mediu din lume se întâlnesc de 50 de ani cu directorii executivi ai celor mai poluante corporații, în timp ce situația lumii noastre naturale continuă să se deterioreze? Faptul că acești critici ai WEF au dreptate devine rapid clar atunci când ne uităm la cine sunt principalii parteneri, care reprezintă aproape 71% din bugetul WEF. Acestea sunt BlackRock, Fundația Open Society Foundations, Fundația Bill & Melinda Gates și multe alte companii mari ale căror acțiuni sunt deținute direct sau indirect de către Vanguard și BlackRock. Președintele și fondatorul WEF este Klaus Schwab, un profesor și om de afaceri german. În cartea sa "The Great Reset", el descrie în detaliu planurile organizației sale. În opinia sa, coronavirusul este o ocazie excelentă de a ne reseta societatea din toate punctele de vedere. El numește acest lucru "Build Back Better" și acest slogan pare să fie motto-ul tuturor politicienilor globaliști din lume. Klaus Schwab: "Și acum este un moment istoric, un moment crucial pentru a reconstrui viitorul, pentru a reconstrui politica noastră." Boris Johnson: "Și, bineînțeles, vrem să lucrăm împreună pentru a construi din nou mai bine." Jo Biden: "Știi, am spus că vom reconstrui și vom construi mai bine." Mark Rutte: "Este cu siguranță o criză mare, dar ne oferă și o oportunitate unică." Primul ministru spaniol: "Trebuie să profităm de această oportunitate istorică..." Antonio Guterres: "Împreună putem transforma o criză într-o oportunitate." Justin Trudeau: "Dar această pandemie globală ne-a permis să reconstruim mai bine." Primul ministru spaniol: "...pentru a putea reconstrui mai bine mai târziu." Mark Rutte: "Dar și pentru a reconstrui mai bine". William Alexander (rege al Țărilor de Jos): "...pentru a reconstrui o lume mai bună." Antonio Guterres: "...pentru a construi mai bine..." Jo Biden: "Nu putem construi înapoi. Trebuie să construim din nou mai bine." Antonio Guterres: "Și să atingă obiectivele de dezvoltare durabilă." Justin Trudeau: "Iar acțiunile în domeniul climei sunt o parte esențială a acestui demers." Potrivit lui Schwab, vechea noastră societate ar trebui să fie schimbată cu una nouă, în care țările își cedează suveranitatea unui guvern mondial atotcuprinzător, în care oamenii nu dețin nimic, ci lucrează pentru stat în schimbul locuinței, al asistenței medicale și al tuturor celorlalte nevoi de bază. Potrivit WEF, toate acestea sunt necesare pentru că societatea noastră modernă de consum, pe care elitele ne-au impus-o ele însele, nu mai poate continua așa, nu mai este sustenabilă. Schwab spune în carte că nu ne vom întoarce niciodată la vechea normalitate. Iar WEF a publicat un videoclip care arată clar că în 2030 nu vom mai deține nimic, dar vom fi fericiți. (in ecran scris – 8 predicții pentru lume în 2030 - nu vei deține nimic, dar vei fi fericit - orice vei vrea, vei închiria și ți se va livra printr-o dronă - o mână de țări vor domina - nu vom transplanta organe, vom printa unele noi - vei mânca mult mai puțină carne ) Probabil că ați auzit destul de multe despre Noua Ordine Mondială. Mass-media ar vrea să ne facă să credem că acesta este un subiect pentru adepții teoriei conspirației, deși președinți precum George Bush Senior, Nelson Mandela și Bill Clinton vorbesc despre acest subiect de generații întregi. George H.W. Bush: "Avem ocazia de a crea o nouă ordine mondială pentru noi și pentru generațiile viitoare, o lume în care legea, nu legea junglei, guvernează comportamentul națiunilor. Dacă vom reuși - și vom reuși - avem o șansă reală la această nouă ordine mondială. O ordine în care o ONU credibilă își poate folosi rolul de menținere a păcii pentru a îndeplini promisiunea și viziunea fondatorilor ONU." Bill Clinton: "După 1989, președintele Bush a spus o frază pe care eu însumi o folosesc adesea: că avem nevoie de o nouă ordine mondială." Joe Biden: "Sarcina pozitivă pe care o avem acum este de a crea o nouă ordine mondială." („Noua ordine mondială care este acum în derulare trebuie să se focuseze pe crearea unei lumi a democrației, păcii și a prosperității pentru toți.” – Nelson Mandela) Dar și de la cei mai faimoși filantropi din lume, precum Cecil Rhodes, David Rockefeller, Henry Kissinger și chiar George Soros. George Soros: "Aveți nevoie de o Nouă Ordine Mondială, iar China trebuie să facă parte procesul creației acesteia, iar ei trebuie să facă parte din ea. Ei trebuie să și-o însușească." Aceste figuri importante, care, în afară de Mandela, au fost toate în vârful elitei în timpul vieții lor, nu sunt singurele care visează la un guvern mondial atotputernic. În 2015, ONU a prezentat controversata sa Agendă 2030, care este aproape identică cu Marea Resetare a lui Klaus Schwab. În propriile lor cuvinte, ONU, ca și Schwab, dorește să se asigure că până în 2030 nu mai există sărăcie, foamete, poluare sau boli pe pământ. Sună ca un plan simpatic, până când citiți ce scrie cu litere mici. Ideea este că Agenda 2030 va fi plătită de noi, cetățenii. Și, așa cum ni se cere acum să renunțăm la drepturile noastre fundamentale de dragul sănătății publice, ni se va cere să renunțăm la bogăția noastră de dragul combaterii sărăciei. Acestea nu sunt teorii ale conspirației. Puteți citi acest lucru pe site-ul oficial. 0:39:33 - www.kla.tv/22054 Pe scurt, totul se reduce la următorul lucru: ONU vrea să ia banii din taxele și impozitele tuturor țărilor occidentale și să îi dea mega-corporațiilor elitei, care vor fi apoi însărcinate cu reconstrucția societății. Este nevoie de o infrastructură complet nouă la nivel mondial, deoarece, potrivit ONU, combustibilii fosili trebuie să devină un lucru de domeniul trecutului. Pentru acest proiect de anvergură, este nevoie de un guvern mondial, spune ONU, și aceeași ONU își propune să fie acel guvern mondial. La fel ca Schwab, ONU consideră că o pandemie este ocazia perfectă pentru a accelera punerea în aplicare a Agendei 2030. Este îngrijorător faptul că WEF și ONU recunosc în mod deschis că văd pandemiile și alte dezastre ca pe o oportunitate de a transforma societatea, mai ales că am văzut că elita are la dispoziție toate mijloacele pentru a ne face să credem că există o pandemie și chiar pentru a o crea. Așadar, nu ar trebui să luăm aceste lucruri cu ușurință și să le examinăm cu atenție. Și atunci când o facem, întâlnim lucruri care sunt și mai îngrijorătoare. Vineri, 18 octombrie 2019, cu câteva luni înainte de declararea pandemiei, a avut loc o întâlnire la hotelul Pierre din New York pentru un grup select de aproximativ 130 de invitați foarte importanți, inclusiv politicieni și cei mai respectați profesioniști din domeniul medical și farmaceutic din lume. Scopul reuniunii a fost acela de a simula scenariile posibile în cazul unei pandemii globale. S-ar putea să fie o coincidență, s-ar putea crede. Cu toate acestea, pentru această simulare, s-a folosit un coronavirus ca exemplu. Simularea a descris în detaliu modul în care coronavirusul se va dezvolta și cum va putea fi controlat numai prin cooperarea intensivă a unor întregi sectoare industriale, guverne și autorități. Încă o dată, o Nouă Ordine Mondială care să ne salveze de la distrugere. Vă surprinde dacă vă spun că această întâlnire, numită Event 201, a fost organizată de nimeni altul decât Forumul Economic Mondial, Fundația Bill & Melinda Gates și Institutul Johns Hopkins? Aceasta nu este o teorie a conspirației. Vedeți cu ochii voștri pe site-ul oficial al Evenimentului 201. În acest moment, poate că nu mai sunteți surprins să aflați că Institutul german Robert Koch, care, la fel ca toate institutele naționale de sănătate din lume, este strâns legat de OMS, finanțat de Bill Gates, a realizat o simulare similară în 2012. Ca și în cazul evenimentului 201, simularea a presupus că este vorba de un coronavirus. În această simulare, s-a presupus că un coronavirus se răspândește de la animale la oameni pe o piață alimentară din Asia de Sud-Est. Ce coincidență, nu-i așa? În această simulare, autoritățile au nevoie de câteva săptămâni pentru a identifica virusul, ceea ce permite răspândirea acestuia în întreaga lume. Se simulează următorii trei ani, în care au loc blocaje și economia este distrusă, dar sunt simulate și toate aspectele impactului asupra societății. Chiar și protestele. Nu vă voi obosi cu detalii. Puteți chiar să descărcați această analiză de pe site-ul guvernului german. În cele din urmă, aș dori să vă împărtășesc un fragment dintr-o prelegere susținută de către cel mai important virusolog belgian Mark van Ranst la 22 ianuarie 2019 la Chatham House, o importantă organizație non-profit din Londra, unde se întâlnesc șefi de stat și de guvern pentru a discuta probleme globale. Printre laureații Premiului Chatham House se numără Hillary Clinton, Melinda Gates și John Kerry. Ceea ce discută van Ranst aici este pur și simplu șocant. Într-adevăr, Van Ranst explică modul în care a înșelat întreaga populație belgiană în timpul campaniei de alarmă cu privire la gripa porcină, ratele de mortalitate scoase din context și manipularea mass-media. El explică, râzând, cum a reușit să impună vaccinul împotriva gripei porcine populației belgiene îngrozite. Un vaccin fabricat de companiile farmaceutice pentru care lucra. Van Ranst: "Mulțumesc foarte mult, mulțumesc că m-ați invitat. Am fost rugată să vă vorbesc despre experiența mea ca manager de criză, în calitate de comisar pentru gripă în Belgia, și să pun accentul pe comunicare. Și apoi aveți șansa de a o face bine. Adică, prima zi este atât de importantă. În prima zi începi să comunici cu presa, cu oamenii, și trebuie să faci totul cum trebuie. Adică, trebuie să vorbești cu o singură voce, cu un singur mesaj. În Belgia, aceștia au ales să încredințeze această sarcină unui non-politician. Nu sunt afiliat la niciun partid, iar acest lucru face lucrurile, cel puțin în acel moment, un pic mai ușoare, deoarece nu ești atacat politic pentru că ești în minoritate. Asta nu intră în joc și a fost un mare avantaj. Cel de-al doilea avantaj este că poți să faci pe naivul la Bruxelles și să obții mult mai multe decât ai putea obține altfel. Trebuie să fii omniprezent în prima sau primele zile, astfel încât să atragi atenția presei. Vă puneți de acord cu ei să le spuneți totul, iar când vă sună, răspundeți la telefon. Dacă faceți acest lucru, atunci puteți beneficia de acele prime zile pentru a obține o acoperire corporativă completă a zonei, iar ei nu vor fi acolo în căutarea unor voci alternative. Și dacă faceți asta, vă va fi mult mai ușor. În primele săptămâni este ușor, dacă nu ai opoziție și toată lumea are nevoie de știri și poate veni la tine, poți aduce o mulțime de informații neutre și acestea sunt preluate și, ei bine, știrile sunt aduse pe măsură ce le aduci și poți face asta doar în primele săptămâni sau luni. Și apoi trebuie să spui, bine, vom avea decese cauzate de H1N1. Bineînțeles, nu poți evita acest lucru. L-am citat pe Sir Donaldson spunând că, în Marea Britanie, la apogeul epidemiei, 40 de persoane pe zi vor muri până la sfârșitul verii. Așadar, 62 de milioane de oameni în Marea Britanie la acea vreme, 40 de decese pe zi. Am lucrat la asta pentru Belgia. Aceasta ar însemna șapte decese pe zi în perioada de vârf a epidemiei. Asta am folosit în presă. Șapte decese de gripă belgiană pe zi în perioada de vârf a epidemiei ar fi realist. Acest lucru se întâmplă în fiecare an. Chiar și din punct de vedere interepidemic, acest lucru este foarte conservator. Cu toate acestea, este important să vorbim despre decese, pentru că atunci când spui asta, oamenii spun: wow, ce înseamnă asta? Oamenii mor din cauza gripei? Și acesta a fost un pas necesar care trebuia să fie făcut. Și apoi, desigur, câteva zile mai târziu a avut loc primul deces provocat de H1N1 în țară, iar scena era deja pregătită și oamenii vorbeau deja despre asta. Și apoi trebuie să alegeți pe cine să vaccinați mai întâi, iar acum mai întâi femeile și copiii. În fine, vreau să spun că grupurile de risc erau importante. Și apoi am abuzat de faptul că cluburile de fotbal belgiene de top, împotriva tuturor acordurilor, au făcut din fotbaliștii lor persoane preferate. Așa că am spus că pot folosi acest lucru, deoarece dacă populația crede cu adevărat că acest vaccin este atât de căutat încât până și jucătorii de fotbal ar fi necinstiți să se vaccineze, atunci am spus că pot să mă joc cu asta. Așa că am făcut un mare tam-tam din cauza asta. E o nebunie, (râde) ...Dar a funcționat..." Organizația Chatham House este, de asemenea, finanțată de toate marile corporații de elită, de Fundația Gates și de Fundațiile pentru o Societate Deschisă. Am putea vorbi ore întregi despre coronavirus, care are o rată de supraviețuire de 99,98%, și despre măsurile insondabile care ne distrug societatea. Milioane de antreprenori și-au pierdut veniturile. Nenumărate persoane în vârstă au murit în singurătate, izolate de familiile lor, dar cred că am discutat suficiente fapte care să pună măsurile globale de covrigare într-un context mai larg - din punctul de vedere al elitei. Această elită extrem de bogată, care deține în mod colectiv zeci de miliarde, nu are nicio problemă cu faptul că peste 40% din populația lumii trăiește cu mai puțin de cinci dolari și jumătate pe zi sau că milioane de copii mor din cauza apei potabile pe care o contaminează, din cauza malnutriției sau din cauza gloanțelor și bombelor lor. Ei vor doar să devină mai puternici. Elitele nu au absolut nicio intenție de a-și împărți bogăția cu noi. De fapt, ei sunt sinceri în legătură cu planurile lor de a ne lua și ultima parte. Iar aceste planuri sunt în curs de implementare în timp ce vă spun acest lucru. Motivele care stau la baza elitei nu vor fi explicate în acest episod, deoarece pentru aceasta trebuie să ne adâncim în istorie și să discutăm probleme care depășesc gândirea noastră rațională modernă. Dar, pentru moment, puteți înțelege, printr-o logică simplă, că o Nouă Ordine Mondială sau un guvern mondial atotcuprinzător este singura modalitate prin care o mică elită își poate menține puterea asupra unei populații mondiale în continuă creștere. Companii precum BlackRock și Vanguard nu beneficiază de frontierele naționale, de taxele de import și de diversitatea reală. Numai prin frică și manipulare mediatică își pot menține controlul asupra noastră, a tuturor. Și, în mod deliberat, nici măcar nu am menționat metodele inumane de șantaj folosite de elită pentru a-și ține în frâu cei mai importanți subalterni, pentru că, dacă acest subiect v-a stârnit curiozitatea, veți afla, fără îndoială, totul în timp util. Elitele nu au nicio intenție de a ne vindeca de nenumăratele boli pe care le-am contractat din cauza alimentelor toxice pe care le produc. Și de poluarea pe care au provocat-o. Pentru că, dacă nu ne-am îmbolnăvi, întreaga industrie farmaceutică s-ar prăbuși. "Nimic nu se vinde mai bine decât frica" este motto-ul unor virusologi de top precum Mark van Ranst. Veți fi uimiți, așa cum am fost și eu, când veți descoperi că am fost avertizați de nenumărate ori despre această elită. John Lennon (Beatles): "Cred că suntem conduși de niște nebuni. Dacă cineva poate pune pe hârtie ceea ce guvernul nostru, guvernul american și așa mai departe, guvernul rus și guvernul chinez încearcă de fapt să facă, cred că sunt cu toții nebuni. Dar aș putea fi etichetat ca fiind nebun pentru că am spus asta. Asta este ceea ce este nebunesc în legătură cu asta. Adică, nu crezi?" John F. Kennedy: "Pentru că ne confruntăm la nivel mondial cu o conspirație monolitică și nemiloasă care se bazează în primul rând pe mijloace secrete pentru a-și extinde sfera de influență, pe infiltrare în loc de invazie, pe subversiune în loc de alegeri, pe intimidare în loc de libera alegere, pe gherile noaptea în loc de armate ziua. Este un sistem care a mobilizat resurse umane și materiale uriașe pentru a construi o mașinărie foarte eficientă și foarte bine închegată, care combină operațiuni militare, diplomatice, de informații, economice, științifice și politice. Pregătirile sale sunt ascunse, nu sunt făcute publice. Greșelile sale sunt îngropate, nu sunt menționate pe prima pagină a ziarelor. Disidenții sunt reduși la tăcere, nu lăudați. Nici o problemă nu este pusă în discuție, niciun zvon nu este tipărit, niciun secret nu este dezvăluit." Ziariștii - nu vedeți: "Președintele Kennedy a fost asasinat, acum este oficial. Președintele este mort. Femeile de aici sunt în stare de șoc, unele dintre ele au leșinat, iar bărbații de la Secret Service se află în camera de urgență, cu lacrimi pe față. Există un singur cuvânt pentru a descrie imaginea de aici, și acela este durere, și chiar o mare durere. Este oficial. Începând de acum câteva momente, președintele Statelor Unite este mort." Isaac Kappy, actor de la Hollywood: "Când vine vorba de nivelurile reale ale elitei, numele jocului este șantaj. Acesta este, practic, motorul întregului sistem. Ei vor oameni compromiși pentru că sunt ușor de controlat. Nu sunt sinucigaș. Nu sunt sinucigaș." John McAfee, legenda software-ului: "Statul profund este reprezentat de oamenii din cadrul guvernului american care au cariere și nu pot fi concediați de către cei pe care îi alegem, Congresul sau președintele. Sunt acești oameni în control? Pot face legi? La naiba, da! Putem să-i concediem pe acești oameni? Nu. Poate președintele să-i concedieze? Nu. Aceasta pentru ca partidele politice și interesele politice să nu poată influența Deep State. Înțelegeți coșmarul situației noastre, oameni buni? Nu este un secret. Este cât se poate de deschis, statul profund controlează America. Treziți-vă, oameni buni, vă rog, Doamne. Folosește-ți naibii bunul simț. Mulțumesc." George Orwell: "Ceva de genul 1984 s-ar putea întâmpla cu adevărat. Aceasta este direcția în care se mișcă lumea în acest moment. În lumea noastră nu vor mai exista sentimente în afară de frică, furie, triumf și înjosire de sine. Dorința sexuală va fi eradicată. Nu va exista nicio loialitate, cu excepția loialității față de partid. Dar întotdeauna va exista intoxicarea puterii. În fiecare moment va exista graba victoriei, sentimentul de a călca în picioare un inamic neajutorat. Dacă vreți să vă imaginați viitorul, imaginați-vă o cizmă care calcă veșnic pe o față umană. Morala pe care trebuie să o tragem din această situație de coșmar periculos este simplă. Nu lăsați să se întâmple asta. Depinde de tine." Sper să pot ajunge la tine cu acest videoclip pentru a ajuta la reducerea distanței tot mai mari dintre noi. Doar atunci când suntem divizați, elita își poate păstra puterea asupra noastră. Cea mai mare teamă a elitei este că ne vom da seama ce se întâmplă cu adevărat pe Pământ. Iar singurul mod în care elita crede că poate împiedica acest lucru este cenzura, împiedicând contactul uman, calomniind constant adversarii politici sau disidenții și folosind forța brută. Planurile elitei sunt clare, la fel ca și modul nemilos în care intenționează să le pună în aplicare. Dacă vom permite acest lucru, o nouă societate va apărea din cenușa a ceea ce am cunoscut odată. O nouă societate în care nu vom deține nimic, nici măcar propria casă. Elita vrea să se asigure că, până în 2030, tot ceea ce dețineți acum va fi al lor. Acest lucru va necesita o criză economică devastatoare. În primul rând, clasa de mijloc, care este coloana vertebrală a societății, va fi atacată. Antreprenorii vor fi forțați să se îndatoreze enorm, ceea ce va duce în cele din urmă la pierderea tuturor bunurilor lor. Lucrurile se vor mișca rapid după aceea. Băncile se vor prăbuși, banii lichizi vor înceta să mai existe, iar singura modalitate de a nu muri de foame va fi acceptarea asistenței guvernamentale, care va fi condiționată de diverse lucruri, cum ar fi certificatele de vaccinare și renunțarea la toate bunurile private. Deoarece antreprenorii sunt primii care cad, mulți alții nu vor simți imediat criza. Oamenii vor rămâne divizați între ei până când va fi prea târziu. Acesta nu este un scenariu apocaliptic pe care l-am inventat eu. Aceasta este pur și simplu Marea Resetare, Noua Ordine Mondială care a fost pregătită de mai multe generații și testată pe scară largă în toate dictaturile comuniste din lume. Dar acest lucru poate merge și într-o altă direcție și, în loc de o Mare Resetare, putem aduce o Mare Trezire și crea o lume în care nimeni nu trebuie să moară de foame și în care putem trăi în libertate unii cu alții și cu natura într-un mod durabil. Aceasta nu este o reverie idealistă. Întotdeauna au existat forțe care au încercat să spargă puterea elitei, dar până de curând mijloacele noastre de comunicare au fost întotdeauna insuficiente pentru a pune în mișcare o rețea de masă. Elita ne-a ținut mereu în ignoranță față de descoperirile unor genii precum Tesla, care era foarte avansat în domeniul energiei curate și gratuite. Sau Dr. Rife, care a folosit undele radio pentru a vindeca cel puțin 16 pacienți cu cancer în fază terminală înainte de a muri, la fel ca Tesla, în circumstanțe suspecte. Sau Henry Ford, care, încă din 1941, a fabricat o mașină din bioplastic care s-a dovedit mai rezistentă decât oțelul. Elita ne-a ascuns nenumărate astfel de tehnici, deoarece acestea reprezintă o amenințare pentru monopolurile lor în toate industriile. Erau tehnici care ne-ar fi oferit libertăți și ar fi amenințat puterea elitelor pe baza fricii și a dependenței noastre de produsele lor. Acestea nu sunt teorii ale conspirației, ci fapte. Ceea ce vreau să spun este că pentru noi toți se deschide o lume cu noi posibilități, în care nu există sărăcie, poluare, boli sau războaie și în care guvernele lucrează pentru binele oamenilor și nu invers. Nenumărate boli care aduc industriei farmaceutice sute de miliarde de dolari vor fi vindecate. Nimeni nu va mai fi nevoit să se chinuie pentru a trăi o viață demnă. Oamenii nu vor mai trăi cu frica minciunilor mass-media, ale industriei farmaceutice, ale lobby-urilor climatice și ale politicienilor. Toate acestea se întrevăd la orizont, dar mai întâi trebuie să trecem prin furtună și să ne dăm seama care este adevărata problemă a societății noastre. Vreau să vă mulțumesc că m-ați ascultat și sper că într-o zi, în libertate, vom privi împreună la acest moment unic în istorie. Ar mai fi multe de spus, dar vom lăsa restul pentru mai târziu. Acest videoclip a fost conceput doar ca o introducere. Aici începe călătoria noastră și va fi o călătorie dificilă, dar o vom face împreună și ne vom ajuta reciproc să ne ridicăm atunci când vom cădea. Nu ne va fi frică. Noi suntem cei 99%.

de la fra hm.

surse/linkuri: Film „Monopoly – Who Owns The World? (Teil 1) https://www.oval.media/en/2530ada3-b873-41a8-a63f-fb751aa1d46e/
Film „Monopoly – Who Owns The Media? (Teil 2) https://www.oval.media/en/2ef6d9e3-dfab-4a34-b16a-4391bc506cc3/
Tim Gielen: Monopoly – Who owns the world? https://www.stopworldcontrol.com/monopoly
https://rumble.com/vn7lf5-monopoly-who-owns-the-world-must-see.html
https://www.youtube.com/watch?v=FUXdIBp21iw
https://player.vimeo.com/video/653827558?h=ee68417310