O armă secretă a provocat dezastrul de la Cernobîl? Ne amenință din nou astăzi?

16.11.2024 | www.kla.tv/31093

Lucrând pe cont propriu din 1974, Werner Altnickel, specialist în producția de tehnică TV, este laureat al Premiului EUROSOLAR 1997 și al altor premii pentru protecția mediului. Altnickel s-a ocupat foarte mult de tema dezastrului de la centrala nucleară Cernobîl din 26 aprilie 1986. Kla.TV difuzează astăzi un documentar de Werner Altnickel. În care se demonstrează concludent că dezastru de la Cernobîl nu ar fi avut cum să fie în realitate doar un "accident"! În acest documentar nu este vorba doar despre o reevaluare istorică. Sistemele de armament utilizate atunci reprezintă o amenințare și mai periculoasă pentru noi în situația globală actuală. I. Declarații explozive ale Prof. Dr. Edmund Lengfelder În cercetările sale, Werner Altnickel a dat de un articol al lui Martin Ebner din 31 august 2003, despre o excursie cu jurnaliștii în zona de excluziune a centralei nucleare de la Cernobîl cu Prof. Dr. Edmund Lengfelder de la Institutul de radiații Otto Hug din München. Cităm din raportul "Turul țării cu contorul Geiger" de Martin Ebner din 31 august 2003: Și ce sunt aceste antene uriașe care nu sunt recunoscute din nicio fotografie de la Cernobîl, dar care pot fi văzute acum cu ochiul liber deasupra Pripyat? Explicația lui Lengfelder: Acesta a fost răspunsul neterminat al SUA la "programul Războiul Stelelor", și anume doi pereți de antene de 150 de metri înălțime și 600 de metri lungime. Zece dintre acestea ar fi trebuit amplasate într-un cerc cu un diametru de 35 de kilometri pentru a trimite fascicule de înaltă frecvență în ionosferă. Centrala nucleară trebuia să furnizeze cantități uriașe de energie, 16 reactoare. "Asta ar fi funcționat", ne asigură Lengfelder: Centrala Cernobîl nu numai că a furnizat plutoniu pentru bombe, dar a fost ea însuși parte a unei arme gigantice." II. Dezvoltarea unei super-arme militare în Uniunea Sovietică Noua tehnologie rusă a devenit cunoscută sub numele de "Ciocănitoarea". Termenul "ciocănitoare" provine de la zgomotul de interferență radio similar cu ciocănitul acesteia, care a fost descoperit pentru prima dată de radioamatori. În anul 1957, cercetările privind această superarmă scalară militară au provocat un dezastru major în fosta URSS. La Kyshtym, lângă Mayak, a existat o instalație nucleară secretă " de cercetare militară". Acest dezastru a provocat o radiație regională de o sută de ori mai mare decât la Cernobîl! Fostul locotenent-colonel militar american Tom Bearden a fost analist la Pentagon. El a fost un specialist dovedit în "tehnologia scalară" și a publicat cartea germană "Tehnologia Scalară". El explică această catastrofă după cum urmează: „Sovieticii au produs la început prin Colapsul Kyshtym o derapare energetică. Acest lucru a provocat o explozie nucleară la o instalație a unui depozit de deșeuri nucleare din apropiere! Pulberile radioactive au contaminat aproximativ 1200 km² care până astăzi sunt extrem de afectați. De asemenea, știam că sovieticii pentru a se proteja împotriva situațiilor de urgență precum cea din Kyshtym instalaseră sisteme de securitate la toate emițătoarele lor scalare. Ei doreau să utilizeze aceste sisteme de siguranță iar în cazul unui scurtcircuit la emițătoare, să poată descărca energia în sol încet și în siguranță, pe o perioadă lungă de timp." În cartea sa "FER DE LANCE", Bearden explică: "Noile super-arme au fost dezvoltate, produse și utilizate sub conducerea KBG. Deoarece erau strict secrete, nu au fost niciodată predate armatei ruse obișnuite!" Fostul șef de guvern al Uniunii Sovietice, Nikita Hrușciov, a făcut în anul 1960 următoarea declarație cu privire la viitoarele arme scalare în fața consiliului prezidențial: "Avem o armă nouă în portofoliul cercetătorilor noștri, ca să spun așa. Atât de puternică încât, dacă am folosi-o fără limită, toate formele de viață de pe Pământ ar fi distruse." III O superarmă militară care poate manipula vremea! În anul 1962, fostul președinte american Lyndon B. Johnson a spus : "Cel care controlează vremea va controla lumea". Chiar și Parlamentul European confirmă într-un raport din 14 ianuarie 1999 intitulat "HAARP - Un sistem de arme care dăunează climei"! Existența acestor arme meteorologice periculoase. IV.Tentative de control al armamentului în cazul superarmei militare În anul 1976/77, a fost adoptată "Convenția ONU-ENMOD" pentru a preveni "sistemele de arme ecologice". Iată un extras din "Convenția ENMOD", anexa 2: „Următoarele exemple ilustrează multiplele catastrofe care pot fi cauzate de utilizarea tehnicilor de manipulare a mediului: Cutremure, tsunami, perturbarea echilibrului ecologic al unei regiuni, modificări ale tiparelor meteorologice (nori, precipitații, cicloane și tornade), modificări ale tiparelor climatice și ale curenților oceanici, modificări ale stării stratului de ozon și ale ionosferei." Fostul secretar american al apărării, Dr. William Cohen, a confirmat existența acestor arme de distrugere în masă în 28 aprilie 1997, în cadrul unei "conferințe privind terorismul" la Atena: "Alții se angajează chiar într-un fel de eco-terorism, schimbând clima, creând cutremure, deschizând vulcani prin utilizarea undelor electromagnetice. Este real, și din această cauză trebuie să ne intensificăm "eforturile antiteroriste"!" V. Preistoria ultrasecretă a catastrofei reactorului de la Cernobîl Locotenent-colonelul Bearden a scris în cartea sa, în a doua ediție "FER DE LANCE" publicată în 2002 că a fost direct implicat în același timp în dezastrul nuclear! Din perspectiva armatei americane el descrie în detaliu în carte, ce tehnologie de război scalară, electromagnetică a provocat catastrofa de la centrala nucleară. Cităm extrase din cartea sa începând cu pagina 129: „În aprilie 1986, «emițătoarele interferometrice KGB» au început să acumuleze energie electromagnetică, care a fost puternic indusă în părțile laterale ale «faliei San Andreas», care s-a răspândit prin Los Angeles până la San Francisco. Ei au folosit "interiorul" fasciculelor Woodpecker ca o "super autostradă" pentru undele lor longitudinale și interferometrie. Sovieticii au folosit două căi de iradiere. Una a coborât dinspre nord, prin regiunea Polului Nord și prin iceberguri, spre țintă, iar celălalt a venit dinspre est spre zona țintă. Sovieticii au pus la cale un cutremur foarte mare - de fapt, producerea unei serii întregi de astfel de cutremure de-a lungul defileului San Andreas, cu replici puternice după cutremurul principal care ar provoca distrugeri teribile. Pe scurt: Ei pregăteau "marele cutremur" pe care toată lumea de mult îl aștepta și de care se temea." VI Reacția SUA la atacul ciocănitoarei rusești Cităm în continuare din cartea lui Tom Bearden: "Un grup privat m-a contactat. Ei au susținut că ar putea dezactiva unul dintre transmițătoare prin producerea unui puternic "impuls de replică a semnalului cu fază conjugată", care s-ar întoarce direct în transmițător și l-ar "arde" catastrofal. De fapt, se părea că întreagul defileu „ Andreas” urma să fie stimulat prin depunerea excesului de energie pe toată lungimea sa. În acest caz, tocmai începuse inducerea unui cutremur atribuit Californiei, de o magnitudine fără precedent. Dacă acest eveniment sau evenimente ar avea loc, pierderile de vieți și proprietăți americane ar fi uluitoare. "Cel mai mare factor de risc " Întrebarea adresată de grup mi-a lansat o situaţie decizională foarte dificilă. Astfel de fascicule mari de interferometre sovietice, odată configurate, conțin o energie enormă a undelor electromagnetice longitudinale. Dacă un emițător sovietic s-ar afla în apropierea unor instalații nucleare și s-ar scurtcircuita prin topire, toată „energia potențială” s-ar transfera direct în pământ. În cazul unei astfel de defecțiuni catastrofale a emițătorului, un "impuls de undă longitudinală" extrem de puternic s-ar propaga în toate direcțiile pământului. Primul material nuclear lovit de impuls ar fi fuzionat brusc și foarte violent. Dacă transmițătorul ar fi situat la doar câțiva kilometri de unul sau mai multe „ amplasamente de rachete intercontinentale «, ar putea duce la explozia totală a aproximativ 30 sau 40 de » încărcături nucleare de megatonă ”. Din ce în ce mai murdar... Poluarea și contaminarea radioactivă rezultată ar fi masivă, răspândindu-se în toată lumea, putând ucide milioane de oameni în următorii ani. Reactoarele nucleare ar fi în același pericol. Explozia imediată a întregului material fuzionabil din una dintre ele ar declanșa o explozie nucleară gigantică. Acest lucru ar stabili un nou precedent. Acesta a fost "factorul de risc major". "Factorul de risc scăzut" Știam că sovieticii au produs o explozie EMP pe o scară mult mai mică după eșecul anterior cu transmițătorul Kyshtym, ceea ce a provocat o explozie nucleară la o instalație dintr-un depozit de deșeuri nucleare din apropiere. De asemenea, știam că după Kyshtym, sovieticii au instalat sisteme de siguranță pe toate "emițătoarele interferometrice" scalare în caz de astfel de defecțiuni. Dacă dispozitivele de siguranță rezistă, iar în caz că transmițătorul se întrerupe brusc, acestea ar putea menține "fasciculele de unde electromagnetice longitudinale" și potențialele suficient de mult timp pentru a disipa încet și în siguranță energia în pământ pe o perioadă lungă de timp. Acesta a fost factorul de risc scăzut." VII Adevărata cauză a dezastrului de la Cernobîl În cartea sa, Bearden descrie în detaliu modul în care a fost declanșată de fapt catastrofa reactorului: "Grupul mi-a mulțumit, și-au dat seama că vor fi concediați și au închis telefonul. Au tras la 25.4.86, așa cum promiseseră, și au distrus unul dintre emițătoarele KGB - aparent la câțiva kilometri distanță de reactoarele nucleare de la Cernobîl. La emițătorul distrus, echipamentul de siguranță s-a activat, a captat potențialul mare de radiații, l-a menținut aproximativ 24 de ore, eliberând treptat energia intensă de radiații în pământ - în tot acest timp. Apoi, în 26 aprilie 1986, dispozitivele de siguranță au cedat în cele din urmă și a avut loc o "răsturnare de undă longitudinală" mult mai slabă decât cea care ar fi avut loc anterior, fără dispozitive de siguranță. Undele longitudinale propagate în pământ au lovit nucleul reactorului de la Cernobîl cu câteva secunde înainte ca un șoc să fie indus în pământ la sosirea undelor longitudinale. O parte din uraniul din nucleul reactorului care fusese lovit s-a scindat imediat, a ieșit din structura containerului și a împrăștiat material radioactiv. Radiațiile nucleare s-au răspândit în aproape toată Europa." VIII Oamenii de știință ruși infirmă istoriografia oficială de la Cernobîl! Chiar și după mai bine de 38 de ani, așa-numita mass-medie de vârf nu a contribuit mai deloc la stabilirea adevărului despre dezastrul de la Cernobîl. Cu toate acestea, din necesitate, chiar și așa-numitele mass-medii de vârf dezvăluie uneori adevăruri parțiale. Un astfel de exemplu este o "documentație NDR-ARTE" din 1998 intitulată: "Adevăratul motiv de la Cernobîl?" Deoarece acest documentar prezintă imagini originale valoroase ale ruinelor de la Cernobîl, care pot aduce o contribuție importantă la stabilirea adevărului, prezentăm acum secvențe din acest documentar. Informațiile introductive de referință inserate de Werner Altnickel explică foarte plauzibil evenimentele reale de la Cernobîl: Moderatoarea ARTE: În iulie 1986, la două luni după teribilul dezastru de la centrala nucleară de la Cernobîl, KGB a emis o listă de instrucțiuni ultrasecrete. În fruntea listei era: "Cauza reală a super-DEZASTRULUI nu trebuie să fie cunoscută niciodată". Dar un bărbat a vrut totuși să afle adevărul. Fizicianul nuclear Konstantin Pavlovic Checherov. Acesta este motivul pentru care a continuat să escaladeze ruinele, chiar și sub sarcofagul care înconjoară acum reactorul nr. 4 distrus. El a găsit urme ciudate ale accidentului care nu se potriveau cu declarațiile ce fuseseră făcute publicului mondial la acea vreme. Checherov, fizician nuclear, Moscova: Am urcat în puțul reactorului și ne-am târât mai departe, în camera de control de deasupra reactorului, chiar și în camerele de sub reactor. Am făcut fotografii și înregistrări video, am luat sute de mostre și aș spune, am făcut mii de măsurători. Abia atunci ne-am dat seama ce se întâmplase de fapt cu blocul 4. Și dintr-o dată ne-am dat seama că declarațiile oficiale din 1986 nu se potriveau deloc cu ceea ce vedeam în fața noastră. Moderatoarea ARTE: În același timp, în iulie 1986, KGB a înmânat politicienilor și oficialilor de rang înalt o listă secretă cu instrucțiuni clare. Checherov: Această listă a fost într-adevăr creată ciudat, de serviciile secrete, de KGB. A fost ceva neobișnuit. O decizie politică. Lista a fost publicată și toți managerii trebuia să o respecte. Punctul 1 al listei: "Toate informațiile care dezvăluie adevăratele cauze ale dezastrului reactorului sunt strict secrete". Deci toate declarațiile oficiale au fost false pentru că nu au fost secrete. Foarte ciudat. Moderatoarea ARTE: ...centrala nucleară de la Cernobîl a fost construită într-o zonă care este în general recunoscută ca fiind stabilă din punct de vedere geologic. Feliks Aptekajew, seismolog, Ucraina: Oponenții versiunii cutremurului au susținut că aici nu ar putea exista cutremure, deoarece cutremurele nu se produc într-o structură geologică atât de veche ca cea din această zonă. Moderatoarea ARTE: Stația seismologică a înregistrat de fapt doar un cutremur slab, localizat. Moderatoare ARTE: În 1990: Un document din Kiev care care conține 20 de relatări ale martorilor oculari, rapoarte ale angajaților centralei electrice care erau de serviciu în acea noapte. Ei au spus: "Pământul s-a cutremurat înainte ca dezastrul să lovească". Cutremurul cu magnitudinea 2, care a fost verificat de seismologi și confirmat de numeroși martori oculari, a avut loc cu doar câteva secunde înainte de dezastru. Documentația NDR-ARTE nu oferă un răspuns plauzibil cu privire la acest cutremur. Cu toate acestea, poate fi acum explicată în mod concludent datorită comentariilor locotenent-colonelului Bearden. Din cauza condițiilor geologice, nu ar fi putut fi un cutremur natural, ci a fost cauzat de utilizarea armelor secrete electromagnetice descrise! Acesta a fost declanșat în momentul în care măsurile de siguranță au eșuat iar cantitățile uriașe de energie reziduală au fost deversate brusc și necontrolat în pământ. Doar câteva secunde mai târziu, s-a produs o explozie în centrala nucleară. Impresia dată de documentarul Arte că cutremurul ar fi fost ceea ce a declanșat dezastrul se dovedește a fi falsă. În studiul privind centrala nucleară BIBLIS-B, oamenii de știință germani au demonstrat științific că este nevoie de cel puțin 30 de minute pentru a se produce o topire a miezului de URANIU nuclear. Acesta este motivul pentru care documentarul Arte poate fi elucidat în cele din urmă doar prin explicațiile lui Tom Bearden conform cărora: dezastrul nuclear de la Cernobîl a fost cauzat de un schimb de lovituri electromagnetice scalare de război între KGB-ul din Uniunea Sovietică și SUA. ARTE: Moderatoarea: Dar aceste declarații interesante nu au fost niciodată luate în considerare: Checherov: Am auzit un tunet, o farfurie a căzut din tavan. Podeaua s-a zguduit, luminile s-au stins, luminile de urgență s-au aprins. Am putut vedea o licărire printr-o gaura în acoperiș, nu un foc, altceva. Pereții din camera de control au început să se zguduie, la fel și tavanul și podeaua. După câteva secunde, o a doua explozie. Un pic mai slabă, dar ciudat cum totul a zburat în exterior. O licărire colorată care se înălța până la o sută de metri. Moderatoarea ARTE: Relatările martorilor oculari și descoperirile lui Checherov clarifică un lucru: Declarația publicată de autoritățile sovietice în 1986 a fost falsă. Din nou și din nou, se fac observații complet surprinzătoare. Checherov: De exemplu, s-a sperat că învelișul de grafit și miezul reactorului au rămas intacte - dar nu a fost așa, a fost o gaură imensă. Se presupunea că recipientul bioprotector în formă de inel din jurul reactorului fusese distrus sau cel puțin grav avariat – darnu a fost așa. Era aproape intact, doar cu daune minore. Pe o mare parte din suprafața sa, în special în interior, și-a păstrat chiar și culoarea. Werner Altnickel: Totul s-a întâmplat într-o chestiune de secunde. Când alimentarea de energie EMP s-a activat brusc și a evacuat uraniul. O topire normală ar fi fost mult mai lentă, iar vopseaua din container ar fi ars cu siguranță. S-a întâmplat atât de repede încât inerția termică a biocontainerului a împiedicat probabil arderea vopselei, chiar și la interior. Checherov: Era de așteptat ca o explozie în puțul reactorului să distrugă totul - dar nimic nu a fost distrus. În schimb, multe dintre componentele de sprijin pentru stabilizarea capacului de grafit s-au topit și au ars. Și când te-ai uitat mai atent la aceste componente topite, a devenit clar că un efect de căldură foarte ciudat a fost la lucru aici. Ca de la o flacără de sudură care arde țevi. Da, țevile arată ca și cum ar fi fost tăiate de un aparat de sudură sau de o flacără cu plasmă." Werner Altnickel Conductele, care au fost distruse ca de o flacără cu plasmă, pot fi explicate în mod concludent doar prin plasma rezultată, prin energia electromagnetică scalară puternică, care nu a mai fost interceptată de sistemele de împământare cu siguranță defecte. Moderatoarea ARTE: 1:23:35: Începe cutremurul. O mare prăbușire și blocul patru tremură. 1:23:40: Angajatul responsabil observă tremurul și apasă comutatorul de urgență. Vibrațiile cresc. La primul impact puternic, sistemele verticale se clatină înainte și înapoi. Plăcile de tavan cad. Din nou licărire de lumină. Ferestrele s-au spart în sala mașinilor. Un cutremur de pământ violent și reactorul explodează. Vladimir Strachov, Institutul de Geofizică Moscova: Dar există un obstacol: Conform versiunii lui Checherov, situația din reactor ar trebui să escaladeze în 15-20 de secunde până la punctul în care se produce o explozie. Checherov: Blocul 4 oferă următoarea imagine: Metalul topit a curs pe podea, a lovit un obstacol, s-a ridicat și s-a solidificat în formă de strugure. O puteți vedea și astăzi, am filmat-o. Se poate estima că metalul topit curgea cu o viteză de aproximativ 5 metri pe secundă. Deci nu lent sau vâscos. Cinci metri pe secundă, este foarte rapid. Metalul topit din reactor a parcurs o distanță de maximum 50 de metri. Deci, metalul a curs timp de aproximativ zece secunde. Apoi s-a solidificat. Și adesea în poziție verticală, adică în timp ce curgea în jos. Deci, nu a avut nici măcar timp suficient pentru a curge la podea și a îngheța acolo. W. Strachow: În plus, oamenii se cățărau în reactorul distrus. În mod firesc, s-a crezut că intensitatea radiațiilor de acolo trebuie să fie enormă, deoarece materialul radioactiv din reactor s-a scurs. Acum se pare că radiațiile de acolo nu sunt chiar atât de puternice. Desigur, oamenii purtaseră costume de protecție pentru expediția în ruinele reactorului. Dar este totuși foarte surprinzător că niciunul dintre ei nu a murit. Se pare că nimeni nu este grav bolnav. Este interesant. Se pare că aproape nimic din materialul radioactiv din reactor nu a ajuns în clădire. Nici măcar în cădere liberă în jos. Totul s-a întâmplat mult prea repede. Notă de la Werner Altnickel: Mișcarea rapidă și de scurtă durată a fluxului descris mai sus și solidificarea bruscă a topiturii, au sens dacă recunoaștem că energia EMP externă introdusă în uraniu a fost violentă și a durat doar câteva secunde. Aceasta înseamnă: activarea violentă și rapidă a nucleelor atomice de uraniu și o masă topită fierbinte și subțire, cu un debit rapid și o solidificare rapidă în mijlocul fluxului, atunci când energia EMP indusă se întrerupe și focul electromagnetic alimentat din exterior dispare astfel. Conform listelor oficiale ale KGB, doar 4 % din umplutura reactorului ar fi scăpat, iar 96 % ar fi încă în ruine. De fapt, este probabil invers. Aproape totul a ieșit afară, iar reactorul este aproape gol. Oamenii de știință confirmă, de asemenea, acest lucru. Topitura scăpată, pentru scurt timp foarte fierbinte, de sub vasul reactorului trebuie să fi fost compusă în principal din metalul de placare, de exemplu zirconiu pentru uraniu. Uraniul, activat de aportul de energie externă, a ieșit brusc în aer liber ca din țeava unui tun. Deoarece aproape nimic din uraniul activat nu a scăpat dedesubt și aproape nicio radiație nu a fost măsurabilă, oamenii au putut să urce înăuntru fără să moară. Când sovieticii și-au dat seama că americanii trăgeau în instalația lor, au reușit totuși să devieze energia, care a fost apoi trimisă înapoi în pământ, timp de 24 de ore. Dar, după 24 de ore aceste sisteme de împământare cu instalații de stocare nu au mai reușit să rețină aceste energii enorme. Și când te gândești că doar restul ce a rămas, după ce se descărcase deja 24 de ore, a reușit să arunce în aer o centrală nucleară, îți poți imagina ce s-ar fi întâmplat dacă, de exemplu, nu ar fi avut un astfel de sistem de izolare - adică un sistem de descărcare în pământ pentru energii complete, care apoi revine. Atunci ar fi explodat toate. IX. Semnificația evenimentelor de la Cernobîl cu privire la situația mondială dramatică actuală Super-armele scalare descrise au fost dezvoltate în continuare de către armată și serviciile secrete de la "dezastrului de la Cernobîl" de aproape 40 de ani și prin urmare, sunt și mai periculoase astăzi? Prin urmare, această situație de la Cernobîl ridică multe întrebări serioase, în special pentru situația mondială actuală foarte dramatică: 1. Sunt schimbările climatice și fenomenele meteorologice actuale, cum ar fi seceta extremă, inundațiile, tornadele și chiar cutremurele ș.a. așa cum se confirmă în "Convenția ONU-ENMOD", direct legate de aceste sisteme militare secrete de super arme? 2. Este actuala alarmă legată de CO2 doar o manevră de panică organizată la nivel global, astfel încât aceste sisteme de arme meteorologice să poată continua să fie utilizate neobservate de public? 3. Sunt centralele nucleare o bombă cu ceas pentru că pot fi atacate în orice moment de aceste sisteme de arme secrete? 4. Reprezintă aceste tehnologii secrete de armament o amenințare mult mai mare decât armele nucleare în perspectiva unei escaladări a actualelor focare de conflict din lume? Dragi telespectatori, Timpul clarificărilor de către oamenii iubitori de adevăr a venit! Vă rugăm să ne ajutați să publicăm această documentație în toate modurile posibile. Distribuiți acest videoclip emoționant pe platforme sociale precum Facebook, tiktok, Twitter, telegram, Instagram sau și pe e-mail. De asemenea, vă punem la dispoziție scurte extrase din emisiune, pe care le puteți descărca din caseta albastră de informații de pe www.kla.tv. Numai prin distribuirea lor activă pot fi opriți infractorii care încă folosesc aceste arme în mod secret și nerecunoscut!

de la alw, svw

surse/linkuri: Angaben über Werner Altnickel MAGAZIN 2000plus / Nr. 317 https://www.anti-zensur.info/azk1/chemtrailshaarp
Dokumentation des Bayrischen Rundfunks: 20 Jahre Tschernobyl Dokumentation von Nikolaus Geyrhalter (1999). Brisante Aussagen von Prof. Dr. Edmund Lengfelder https://martin-ebner.net/regions/eastern-europe/weissrussland-tschernobyl/
Entwicklung einer militärischen Superwaffe in der Sowjetunion MAGAZIN 2000plus / Nr. 317 Buch: "FER DE LANCE", Tom Bearden. Cherniere Press. Zweite Ausgabe 2002 https://de.wikipedia.org/wiki/Thresher_
(U-Boot) Militärische Superwaffe kann Wetter manipulieren! www.kla.tv/28095
http://www.chemtrail.de/wp-content/uploads/2014/01/SOWJETISCHE-WETTERKONTROLLE.pdf
https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/A-4-1999-0005_DE.html
https://report24.news/doch-keine-spinnerei-haarp-in-eu-papier-als-klima-waffensystem-bezeichnet/
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3904
Versuche zur Rüstungskontrolle der militärischen Superwaffe https://www.nachhaltigkeit.info/artikel/uno_konferenz_stockholm_1972_688.htm
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3897
https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=XXVI-1&chapter=26&clang=_en
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3905
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3903
https://de.wikipedia.org/wiki/William_Cohen
Die streng geheime Vorgeschichte zur Tschernobyl-Reaktorkatastrophe Buch: „FER DE LANCE“, Tom Bearden. Cherniere Press. Zweite Ausgabe 2002. Die US-Reaktion auf die russische Woodpecker-Attacke Buch: „FER DE LANCE“, Tom Bearden. Cherniere Press. Zweite Ausgabe 2002. Die wahre Ursache der Katastrophe von Tschernobyl Buch: „FER DE LANCE“, Tom Bearden. Cherniere Press. Zweite Ausgabe 2002. https://www.peterdavidbeter.com/
https://en.wikipedia.org/wiki/Peter_Beter
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3906
Russische Wissenschaftler widerlegen die offizielle Tschernobyl-Geschichtsschreibung! NDR/arte-Koproduktion Dokumentation: (1997/1998): „Der wahre Grund von Tschernoby?“ Buch und Regie: Bente Milton, Deutsche Fassung: Falk Wienecke, Deutsche Erstausstrahlung: arte, 21.09.1998 zu finden unter dem Link: https://www.kraftzeitung.net/video/dokumentation/der-wahre-grund-von-tschernobyl/alle-seiten.html
https://t.me/WernerAltnickelAbsicherung/3919
Die Bedeutung der Tschernobyl-Enthüllung im Hinblick auf die aktuelle dramatische Weltlage https://www.kla.tv/28524
http://www.chemtrail.de/fortlaufende-diffamierungs-pressekampagne-gegen-werner-altnickel/