NATO în zona baltică - "Ar putea fi începutul unei acţiuni mai mari"

17.07.2018 | www.kla.tv/12738

Vicepreşedintele SUA, Mike Pence, s-a întâlnit pe 31 iulie 2017 în capitala estonă Tallinn cu şefii de stat ale celor trei republici baltice Estonia, Letonia şi Lituania. Totodată el i-a vizitat şi pe soldaţii batalionului NATO staţionat în Estonia. Potrivit corespondentului responsabil cu evenimentele diplomatice de la postul elveţian SRF, Fredy Gsteiger, grupurile actuale de luptă ale NATO sunt compuse din 1000 de oameni sub comanda britanică în Estonia, 1000 sub conducere canadiană în Letonia și 1000 în Lituania sub conducere germană. În plus, 1.000 de soldați americani sunt staţionaţi în Polonia. Această prezență este în mare măsură simbolică, dar și un semn pentru Moscova că o invazie a țărilor baltice ar avea un anume preț, potrivit lui Gsteiger. Dar care este situaţia cu NATO? Este oare cu adevărat în intenţia NATO protejarea popoarelor amenințate de agresori și garantarea păcii? Un răspuns am putea găsi într-o prelegere ţinută de economistul american Sean Gervasi în 13-14 ianuarie 1996 în Praga. El şi-a început cariera politică ca şi consultant de afaceri pentru John F. Kennedy în Casa Albă. La sfârșitul anilor 1980 s-a concentrat asupra războiului rece, subliniind factorii care au contribuit la prăbușirea Uniunii Sovietice. La începutul anilor 1990, Gervasi a condus o echipă de cercetători care au colectat și documentat informații despre rolul SUA și NATO în contextul dezintegrării Iugoslaviei. În mod semnificativ, el a murit în mod neașteptat la 19 iunie 1996, la câteva luni după discursul său - la Belgrad (Iugoslavia), la vârsta de 63 de ani de cancer de stomac. Circumstanțele detaliate care au condus la moartea sa nu sunt cunoscute. Iată câteva extrase din prelegerea sa din 13/14. ianuarie 1996, intitulată "De ce este NATO în Iugoslavia?", care oferă informații despre motivațiile reale ale NATO: - "Pactul de apărare nord-atlantic (NATO) a fost înființat în 1949 pentru a proteja Europa de Vest de o posibilă agresiune militară a Uniunii Sovietice. Odată cu dizolvarea Uniunii Sovietice la 21 decembrie 1991, posibilitatea unei astfel de agresiuni a dispărut, dacă de fapt a existat vreodată ... Cu toate acestea, anumite grupuri din țările NATO au început aproape imediat să "reînnoiască" NATO și chiar să o extindă în Europa Centrală și de Est. NATO a trebuit să găsească noi domenii de utilizare pentru a-și justifica existența. Rolul cel mai important l-a jucat ideea că țările din occidentale ar putea fi confruntate cu "probleme de securitate", cu toate că războiul rece se sfârşise. Acest lucru ar trebui să justifice continuarea acestei organizații pentru totdeauna - fosta Iugoslavie a fost un test". Domeniul de acţiune anterior anului 1991 al NATO a fost limitat la așa-numita "alianță în caz de agresiune". Aceasta înseamnă că, în cazul unui atac armat asupra unei țări NATO, toate celelalte țări NATO oferă asistență militară. Cu toate acestea, Gervasi a recunoscut motivul real pentru menținerea NATO ca fiind asigurarea conducerii SUA în Europa și la nivel mondial. Dezintegrarea Iugoslaviei, care a început cu războaiele civile intra-iugoslave încă din 1991, a fost o continuare a dezintegrării Uniunii Sovietice și un prim pas spre extinderea spre est a NATO. "Este important să recunoaștem că aproape de la începutul crizei iugoslave NATO a încercat să intervină. Acest amestec forţat a devenit evident când NATO a trimis un grup de aproximativ 100 de bărbați în Bosnia-Herțegovina, în 1992, unde au înființat un sediu militar sub pretextul sprijinirii forțelor ONU din Bosnia. Un diplomat NATO a descris această operațiune cu următoarele cuvinte: "Acesta este un prim pas foarte prudent, în jurul căruia cu siguranță nu vom face multă larmă. Dar ar putea fi începutul a ceva mai mare ... Se poate spune că NATO are acum un picior în ușă. Nu este sigur că putem deschide ușa, dar am început s-o forţăm." - În 1996 era deja o trupă de aproximativ 60.000 de militari, dotată cu tancuri, vehicule blindate și artilerie. A fost susținută considerabil de forțe aeriene și navale, sub pretextul punerii în aplicare a Acordului de la Dayton de la sfârșitul anului 1995, care prevedea sfârșitul războiului din Bosnia. La acest "ceva mai mare", așa cum a prezis Sean Gervasi, s-a ajuns în 1999, când forțele aeriene ale NATO au zburat 79 de zile deasupra Iugoslaviei, au aruncat 14.000 de bombe și au ucis mai mult de 2.000 de civili. Klagemauer.TV a relatat în mai multe emisiuni despre NATO referitor la încălcarea dreptului internațional prin atacarea Iugoslaviei fără mandat al Organizației Națiunilor Unite. În contextul prezenței NATO în statele baltice, este important de înţeles că în conflictul iugoslav, conform lui Gervasi, nu a existat niciodată un conflict etnic între croați, sârbi, musulmani bosniaci și ulterior albanezi kosovari. Acest lucru este "departe de orice realitate". Principala problemă a Iugoslaviei a fost de la început "intervenţia externă în afacerile interne ale țării". "Cum Iugoslavia (social-democrată) din primăvara anului 1992 avea o bază industrială și o armată mare, această ţară a trebuit să fie distrusă", a spus Gervasi. În Iugoslavia, NATO a fost preocupată de dezvoltarea "operațiunilor" care să conducă la o desfășurare ofensivă a NATO dincolo de domeniul său defensiv anterior. Aceasta a avut loc sub acoperirea şi cu ajutorul propagandei de război și cu sprijinul politic și mass-media al țărilor-cheie. Nu ne rămâne decât să observăm foarte critic și să documentăm dacă operațiunile și manevrele regulate ale NATO în statele baltice vor fi "începutul unei acţiuni mai mari" - chiar până la un război mondial.

de la dd.

surse/linkuri: http://www.srf.ch/news/international/die-balten-befuerchten-von-den-russen-ueberrollt-zu-werden
https://de.wikipedia.org/wiki/NATO#NATO_Enhanced_Forward_Presence
http://antikrieg.com/aktuell/2017_03_25_warum.htm
http://www.workers.org/ww/1997/gervasi.html
https://www.heise.de/tp/features/Der-Westen-probt-den-hybriden-Aufstand-3784080.html