Manipularea viziunii despre lume

23.01.2018 | www.kla.tv/11808

”ExpressZeitung” este o revistă elveţiană, al cărui redactor are ca obiectiv să ofere o alternativă independentă faţă de ”terciul mass-mediei”. Revista, care apare lunar sub formă tipărită, are abonaţi din toate ţările vorbitoare de limbă germană. În editorialul din februarie 2017 - Manipularea viziunii despre lume – Cum ni se modelează opiniile” - se ilustrează cum practic toate sursele de informaţii pe care le consumă cetăţeanul de rând se află de fapt în mâna unei mici, dar puternice elite, cu toată aparenta diversitate. Redacţia revistei ”ExpressZeitung” a permis Klagemauer-TV ca acest articol edificator să poată fi dat în întregime mai departe: Manipularea viziunii despre lume - Cum ni se modelează opiniile Progresul şi democratizarea societăţii noastre occidentale au făcut posibil ca oricui să îi stea la dispoziţie toate informaţiile. Dacă vreau să mă informez, o pot face. Noi trăim în mult-lăudata vreme a informaţiei, în care, mulţumită internetului, toate informaţiile sunt liber accesibile. A şti înseamnă putere. Cetăţeanului matur, bine instruit, citit şi cu un bagaj corespunzător de cunoştinţe generale îi este astfel dată puterea de a duce o viaţă în libertate şi independenţă. Aşa cel puţin sună una dintre numeroasele dogme care domină viziunea noastră despre lume. Iar unul dintre drepturile fundamentale de libertate a opiniei şi libera exprimare este scrisă în aproape toate constituţiile societăţilor occidentale: Articolul 19 din Convenţia ONU privind drepturile omului: „Orice persoană are dreptul la libertatea opiniilor și exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără imixtiune din afară şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspândi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat." Pentru a mă informa ca şi cetăţean matur şi interesat al acestei societăţi, îmi stau la dispoziţie surse multiple. În primul rând citesc zilnic ziarul, iar ca o completare uneori şi reviste şi magazine de specialitate. Sunt atent la istoria, seriozitatea şi renumele acestora şi să fie o paletă largă. Eu vreau în fond să îmi formez o opinie proprie, obiectivă şi bine fundată. La nivel mondial, aproape întreaga presă (ca şi programele de televiziune şi radio) aparţine unui număr foarte mic de concerne media. Managerii şi redactorii şefi ai acestora participă regulat la întâlniri la care schimbă în secret idei cu alţi lideri din concerne de afaceri, politică, armată, ştiinţă, internet etc., în vederea adaptării sau punerea la cale a diverse planuri pentru diverse chestii – lucruri ce ar trebui să dea de gândit oicărei persoane mature. Da, dar de ce eu nu citesc sau nu aud nimic despre toate acestea în media, vă întrebaţi. Poate că răspunsul îl intuiţi chiar dumneavoastră. Cât jurnalism se află în ştiri? Jurnaliştii sunt în fond oameni ca tine şi mine şi ei cândva au decis să practice această profesie, obligându-se să cerceteze adevărul şi să demaşte abuzuri, făcându-le cunoscute în public. Dacă acest lucru ar fi aşa uşor: o mare parte din informaţiile primite - tocmai când este vorba de evenimente şi corelări internaţionale - sunt redactate de aşa-numitele agenţii de ştiri şi împrăştiate la mii de redacţii din întreaga lume. Propriile cercetări aparţin actualmente în afacerea de ziaristică de simbolul romantic al timpurilor din urmă. Agenţiile de ştiri şi de PR (relaţii publice) stabilesc conţinuturile, pe care jurnaliştii, aidoma vânzătorului brutăriei din colţ, doar le ”împachetează”, le semnează cu numele lor şi le dau mai departe cititorilor. Cui încă nu i-a sărit în ochi că în ziare diferite şi independente unele de altele sunt tipărite exact aceleaşi articole, pasaje sau propoziţii? Oare la aceste circumstanţe se referea preşedintele Confederaţiei elveţiene, Ueli Mauerer, când în anul 2013 vorbea în faţa adunării de breaslă a jurnaliştilor despre o dinastie a cartelului media de opinie? Agenţii de ştiri şi de relaţii publice au preluat de-a lungul deceniilor conţinuturile. Cea mai mare parte a absolvenţilor de jurnalistică schimbă direct în domeniul de PR, deoarece altfel trebuie să se ia în calcul dezavantaje economice şi existenţiale. Trebuie să fim cu toţii conştienţi că dependenţa economică a tuturor produselor imprimate de agenţiile publicitare bineînţeles că nu le permite acestora să relateze despre acestea investigativ şi critic, indiferent câtă murdărie se ascunde în spatele lor. După proverbul: eu cânt cântecul celui ce-mi dă pâine. Motive de a fi sceptici. În mare, avem doar câteva indicii, pentru care citesc matinal ziarul - dacă oare mai este cazul – cu ceva mai multă atenţie şi scepticism: Nenumăratele ziare, posturi TV şi de radio mondiale şi alte produse media aparţin în totalitate doar câtorva concerne media, care la rândul lor se află în posesia unui număr foarte mic de oameni. Liderii şi redactorii şefi ai acestora sunt integraţi în reţele superioare şi ascunse publicului. Conţinuturile vin în majoritate din partea agenţiilor de ştiri şi de PR – urmarea este caracterul total conform şi un ”cartel media de modelare a opiniilor” (Preşedintele elveţian Ueli Maurer, 2013) Jurnalismul clasic este înlocuit încă din timpul studiului, în practică sau în debutul în carieră prin Relaţii Publice (Public Relation), domeniu ce are ca sarcină să împacheteze informaţiile după placul clientului şi să le ”vândă” consumatorilor! De înţeles este că dependenţa financiară de aceşti agenţi de publicitate (de obicei mari corporaţii) fac oricărui ziar imposibilă o adevărată cercetare investigativă şi publicarea de articole critice despre acestea. Alternative în internet? Între timp, aceste circumstanţe le sunt cunoscute multor oameni şi din fericire există astăzi, în timpul progresului tehnic şi digital, internetul, care mie îmi conferă independenţă faţă de mass-media. Astfel mă pot servi în modelarea opiniei de Wikipedia, enciclopedia cu conţinuturi libere (!), ivită în mod democratic şi organic din cadrul societăţii, serioasă, altruistă, care se reglementează de la sine, independentă şi deci cea mai aproape de adevăr. De la această idee au pornit nenumăraţi utilizatori, dornici să îşi aducă aportul prin micile lor articole la această viziune cu un sunet extrem de plăcut ca şi ”sursă de adevăr pentru toţi”. Aceştia, în urma cercetărilor minuţioase şi fundate, au dat mai departe generalităţii cunoştinţele şi informaţiile lor, ce nu puteau fi găsite niciunde în mass-media. Dar ca printr-o mână invizibilă, aceste mesaje au fost în scurt timp retrase! Toate publicaţiile care au fost şterse sau retrase au un numitor comun: ele resping naraţiunea mass-mediei şi corectează istoriografia oficială, dar eronată, sau pe scurt spus: acestea contrazic viziunea despre lume conformă sistemului! Cei care în mod repetat încearcă să facă accesibile cunoştinţele lor demonstrabil corecte sunt blocaţi, iar conturile lor sunt şterse. Atât ar fi de spus despre democratizarea ştiinţei! Având în vedere milioanele de contribuţii, trebuie să existe în vederea supravegherii şi a corectării/cenzurii articolelor nedorite în fundal un sistem de control de dimensiuni gigantice. Numai gândul acesta aduce un fior. Ajutor de la făcătorii de bine Dacă nici mass-media, nici Wikipedia utilizată de toţi nu dau ceea ce aşteaptă cetăţeanul de la ele – şi anume să fie informat conform adevărului- atunci el este silit să se adreseze direct surselor independente. Amnesty International, Human Rights Watch, Greenpeace şi alte organizaţii independente non-guvernamentale (ONG-uri) savurează în rândul populaţiei noastre un standard înalt de seriozitate şi credibilitate. Cum ar putea fi altfel, când acestea reprezintă vocea celor care suferă din cauza exploatării, a torturii şi a suprimării. Idealism, sacrificiu, altruism şi dorinţa de a ajuta şi a schimba ceva sunt caractersticile propulsoare ale lucrătorilor respectivi. De aceea pare mai mult decât arogant, ba chiar neruşinat să pui la îndoială informaţiile acestor ONG-uri. De către politica occidentală se utilizează, pentru aşa-zisa asigurare a drepturilor omului sau democratizarea ţărilor afectate, rapoarte de tortură ale Amnesty International sau Human Rights Watch ca o justificare, asigurându-se astfel sprijinul propriului popor. Şi aici se constată, la o privire mai atentă, o imagine problematică de implicări şi influenţe dintre guverne, concerne şi servicii secrete – bineînţeles că doar la etajele superioare! Egal unde se priveşte, toate ONG-urile, fundaţiile, grupurile de reflecţie şi mişcările sistemului dominant se pare că servesc drept instrumente extrem de utile. Oare societatea noastră este astfel manipulată din partea aşa-zisei părţi independente, încât să justifice acţiuni ale propriului guvern care încalcă dreptul internaţional, prin acţiuni militare sau chiar criminale – având totuşi mereu sentimentul că face ceea ce este bun? Oare nu cumva se bombardează state suverane trimițându-ne înapoi în epoca de piatră, totul sub pretextul democratizării şi a drepturilor omului? Şi oare de ce aceleaşi organizaţii, ale căror rapoarte au ajutat la instigarea acestor războaie, susţin puternic colonizarea Europei prin milioane de migranţi, în loc să ajute victimele la faţa locului? Ultima salvare: ştiinţa Sursele informaţionale de încredere devin din ce în ce mai rare, iar îndoielile mele din ce în ce mai mari. Cum să îmi pot face o opinie independentă, când nu am nicicum acces la informaţiile necesare şi adevărate? Ştiu oare numai ceea ce trebuie să aflu? Oare ar fi atunci concluziile pe care le trag, deci opinia pe care mi-o formez eu însumi, uşor previzibilă, iar viziunea mea despre lume manipulată? Aceasta mi se pare prea exagerat, mai ales că ne mai stă la dispoziţie şi ştiinţa, a cărei cercetare liberă şi învăţătură este garantată după Constituţia Elveţiană. După experienţele numite mai sus am uşoare îndoieli, cu toată garanţia constituţiei şi încep să caut pe google. Rezultatul este, după cum am intuit deja, descurajant: a vorbi de independenţă, în timp ce în mica Elveţie există peste 300 de ”cooperaţii” cu donatori privaţi – în general fundaţii şi concerne – mi se pare cam înfrumuseţat, indiferent cât de aleasă este limba de relaţii publice în care ni se vinde nouă asta! Numai UBS finanţează cu 100 milioane de franci elveţieni (!) o nouă instituţie de cercetare la universitatea din Zürich. Conform unui studiu al televiziunii elveţiene se cumpără catedre în întreaga Elveţie, se influenţează sau manipulează studii, sau pur şi simplu acestea nu se publică. După cum afirmă un profesor de drept de stat de la universitatea din Berna, orice cercetare sau afirmaţie a unui profesor finanţat de vreun concern nu are absolut nici o valoare. Şi în restul domeniilor largi de ştiinţă se poate continua la nesfârşit enumerarea dependenţelor, influenţelor, corupţiei şi manipulării la nivel mondial. În general se poate spune că viziunea despre lume a societăţilor noastre occidentale este manipulată în stil înalt. Indiferent pe ce cale doresc eu să îmi adap setea de cunoaştere: din presă, Wikipedia, studii sau alte aşa-numite surse de încredere, în mare parte găsesc numai informaţii conforme, tendenţioase sau manipulate. Sau alfel formulat: dacă pornim de la premisa fundamentală că lucrurile stau exact invers față de opinia oficială, atunci ne aflăm cam cel mai aproape de adevăr.

de la and

surse/linkuri: www.expresszeitung.com
ExpressZeitung Ausgabe 4, Februar 2017