Trăgători de sfori UE - De ce fiecare cetățean al UE se află astăzi în război

13.05.2023 | www.kla.tv/26027

Proiectul de pace al UE este în război! Acest lucru reiese clar din declarațiile făcute de trimisul pentru afaceri externe al UE, Josep Borrell, la Conferința de Securitate de la München 2023. El susține că Ucraina nu poate câștiga războiul fără muniție. Borrell a spus: "Suntem în modul de război". El a spus că acum este vorba de a reacționa rapid "Sunt în modul de război" - UE promite Ucrainei ajutor cu muniție [https://orf.at/stories/3305770 UE majorează ajutorul militar cu două miliarde de euro https://orf.at/stories/3297414 Un milion de obuze în douăsprezece luni Statele membre vor să furnizeze Ucrainei un total de "un milion de proiectile de muniție de artilerie" în "douăsprezece luni". www.faz.net/aktuell/politik/ausland/eu-investiert-zwei-milliarden-euro-in-munition-fuer-die-ukraine-18762529.html Misiunea de instruire militară a UE pentru Ucraina a fost decisă https://www.vienna.at/militaerische-eu-ausbildungsmission-fuer-ukraine-beschlossen/7695367 Uniunea Europeană - și, prin urmare, fiecare cetățean al UE (!) - este în război cu Rusia. Cum s-a putut ajunge la așa ceva? În acest documentar, Kla.TV face lumină asupra istoriei originilor / documentează geneza și a factorilor de decizie / și a decidenților ai UE - de la părinții fondatori până la politica actuală de vârf. Cine controlează Uniunea Europeană și ce obiective urmărește cu adevărat? CAPITOLUL 1 - Uniunea Europeană Uniunea Europeană se află în război La 10 decembrie 2012, Uniunea Europeană a primit Premiul Nobel pentru Pace. 10 ani mai târziu, UE participă la războiul dintre Rusia și Ucraina cu miliarde de dolari în livrări militare. În loc să se detensioneze și să se concentreze asupra negocierilor de pace, aceasta alimentează războiul. Până în prezent, UE a furnizat 4,5 miliarde de euro pentru intervenția militară cu arme și echipamente în războiul dintre Rusia și Ucraina. Actuala politică de război a Uniunii Europene este abil deghizată în politică de pace. Facilitatea pentru pace - acesta este numele instrumentului de finanțare a războiului al UE, din care provin fondurile pentru participarea la război. La 10 ianuarie 2023, UE și NATO au semnat, de asemenea, la Bruxelles, un viitor acord de cooperare strategică. Din moment ce UE este implicată militar în războiul dintre Rusia și Ucraina, întreaga UE este deja implicată într-un război al unui stat care nu este membru al UE. Acest lucru riscă și provoacǎ pericolul unui al treilea rǎzboi mondial și al extinderii războiului pe teritoriul european. În plus, UE se află într-un război economic cu Rusia. De la anexarea Crimeei de către Rusia în 2014 și mai ales de la începutul războiului dintre Rusia și Ucraina în februarie 2022, au fost impuse numeroase sancțiuni împotriva Rusiei. Dar acestea afectează în principal Europa - în special populația europeană, deoarece sancțiunile determină creșterea prețurilor la energie și a inflației în Europa. În actuala politică externă și de securitate a UE devine, de asemenea, clar: țările UE se supun dictaturilor conducerii UE! Și aceasta în ciuda faptului că toate deciziile importante la nivelul UE - cum ar fi în cazul livrărilor de arme și al sancțiunilor - sunt supuse principiului unanimității, care conferă de fapt fiecărui stat un drept de veto. Dacă doar o singură țară votează împotrivă, participarea la război nu ar avea loc. Cu toate acestea, țări precum Ungaria și Austria, care nu participă la livrările militare, le fac posibile prin utilizarea opțiunii de "abținere constructivă". În timp ce se abțin de la vot, acestea nu își folosesc în același timp dreptul de veto al unui vot negativ privind participarea la război. De ce nu este folosit acest drept de veto și de ce nici măcar o țară neutră precum Austria nu votează NU și nu împiedică astfel participarea la război? Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să înțelegem cum funcționează și cum este structurată UE. CAPITOLUL 2 - Aderarea la UE duce la renunțarea la suveranitatea națională Începuturile UE datează din anii 1950. La 9 mai 1950, ministrul francez de externe de atunci, Robert Schumann, a prezentat ideea de a plasa producția franco-germană de cărbune și oțel sub o autoritate comună. Acest lucru a rămas în istorie sub numele de "Planul Schumann" și a dus la înființarea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului în aprilie 1951. Prin urmare, UE sărbătorește Ziua Europei în fiecare an la 9 mai. În prezent, UE este o asociație de 27 de state europene cu un total de 450 de milioane de locuitori. De-a lungul timpului, UE s-a conturat din ce în ce mai mult ca o uniune politică, dobândind influență și o poziție de putere politică asupra statelor membre. În 1957, Comunitatea Economică Europeană a fost fondată prin Tratatele de la Roma de către statele Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și Republica Federală Germania. În 1987, Comunitatea, care până atunci fusese orientată spre cooperarea economică, a fost transformată într-o uniune politică. Tratatul de la Maastricht din 1992 a extins UE pentru a include o politică externă și de securitate comună. În tratatele de reformă ulterioare, cel mai recent în Tratatul de la Lisabona din 2009, competențele politice supranaționale ale UE au fost extinse în mod constant, iar guvernele naționale au fost lipsite de putere/ au fost private de putere. În mai multe tratate de reformă, cel mai recent în Tratatul de la Lisabona din 2009, competențele supranaționale ale UE au fost extinse pas cu pas. Acest lucru a dus la faptul că, în prezent, aproximativ 90% din legislația din statele membre ale UE se referă la punerea în aplicare a legislației UE. Acest lucru reprezintă o restricție enormă a suveranității unui stat membru al UE și arată influența uriașă asupra legislației. Condiția prealabilă pentru intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona a fost ratificarea de către toate cele 27 de state membre ale UE. Dar ce se întâmplă atunci când ratificarea nu este acceptată de populația unei țări? Cum tratează UE comportamentul nedorit la vot? După ce populația irlandeză a respins Tratatul de la Lisabona în cadrul unui referendum desfășurat în 2008, un nou vot a fost organizat fără întârziere. La un al doilea referendum, nu lipsit de controverse, desfășurat în 2009, irlandezii au votat în cele din urmă în favoarea Tratatului. În acest context, este, de asemenea, surprinzător faptul că guvernul UE ia măsuri foarte dure împotriva propriilor state membre dacă acestea adoptă legi sau reforme care "nu sunt pe placul" Comisiei Europene. Iată câteva exemple: 26.10.2022 | Acum, UE lovește Polonia cu un ciocan de un miliard de euro https://www.welt.de/politik/ausland/plus241801703/Rechtsstaats-Streit-Jetzt-zieht-die-EU-den-Milliarden-Hammer-gegen-Polen 13.12.2022 | UE retrage 6,3 miliarde de euro din Ungaria https://www.derstandard.at/story/2000141751408/eu-entzieht-ungarn-6-3-milliarden-euro 29.9.2022 | Comisia Europeană inițiază mai multe proceduri împotriva Germaniei https://rp-online.de/politik/eu/eu-kommission-startet-mehrere-verfahren-gegen-deutschland_aid-77578415 Faptul că suveranitatea tuturor statelor naționale trebuie să fie cedată din ce în ce mai mult unei autorități superioare - în acest caz pentru UE /în acest caz către UE - probabil nu este o coincidență. O declarație a lui Georges Berthoin, care a fost șeful de cabinet al lui Jean Monnet, unul dintre părinții fondatori ai UE, ne dă o idee despre ce se ascunde în spatele acestui demers: Berthoin a declarat într-un interviu din 2010: "Ceea ce s-a realizat în Europa va fi aplicabil într-o zi la nivelul unui guvern mondial. Aceasta este tocmai marea provocare a secolului XXI. Un exemplu impresionant în acest sens este un discurs ținut de George Bush Senior în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite în 1990, când era președinte interimar al Statelor Unite ale Americii. În acesta, el a declarat că speră să creeze o nouă ordine mondială." În cele ce urmează, vor fi numiți acum mințile/ cei care trag sforile și arhitecții acestei "noi ordini mondiale" în legătură cu Uniunea Europeană. CAPITOLUL 3 - Părinții fondatori ai UE În afară de Robert Schumann, printre cei mai importanți părinți fondatori ai UE se numără oamenii de stat Richard Coudenhove-Kalergi, Jean Monnet, Paul-Henri Spaak, Walter Hallstein și Józef Retinger. Părinții fondatori ai UE - Obiectivele, finanțatorii și clienții lor 1. Richard Coudenhove-Kalergi [1894 – 1972] După Primul Război Mondial, au existat diverse eforturi de a unifica națiunile europene sub un singur stat. Unul dintre acestea a fost Uniunea Pan-Europeană, fondată în 1922 de austriacul Richard Coudenhove-Kalergi. Baronul Louis Rothschild a sprijinit mișcarea pan-europeană și l-a recomandat pe Coudenhove-Kalergi bancherului Max Warburg din Hamburg. Acesta din urmă a donat 60.000 de mărci de aur pentru a impulsiona mișcarea. În 1946, premierul britanic și francmason Winston Churchill a ținut la Zurich un discurs scris de Coudenhove-Kalergi. În acesta, el a cerut înființarea "Statelor Unite ale Europei". În 1948, sub președinția lui Churchill, la Haga a avut loc în cele din urmă un congres al "Mișcării Europene", care a dus ulterior la înființarea Consiliului Europei de la Strasbourg. Coudenhove-Kalergi a fost el însuși francmason și a fondat în 1947 organizația masonică de bază PAN-EUROPA. Loja masonică de cercetare "Quatuor Coronati" a recunoscut în anuarul său din 1995 privind "Mișcarea Pan-Europeană" că Coudenhove-Kalergi și-a construit organizația politică - la nivel mondial - cu ajutorul aparatului de lojă al francmasoneriei. Printre susținătorii cunoscuți se numărau francmasoni precum Otto von Habsburg, Hjalmar Schacht, Ludwig Nathaniel Rothschild, Konrad Adenauer, Felix Warburg și Jean Monnet. 2 Jean Monnet [1888 - 1979] și Robert Schumann [1886 – 1963] Francmasonul Jean Monnet a scris declarația istorică prin care ministrul francez de externe de atunci, Robert Schuman, a prezentat la 9 mai 1950 crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. În 1958, Robert Schuman a fost ales primul președinte al Parlamentului European nou înființat la Strasbourg, care a înlocuit Adunarea comună a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului. Jean Monnet a fost, la rândul său, primul președinte al Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului, între 1952 și 1955. Georges Berthoin a fost șeful de cabinet al lui Jean Monnet în această perioadă. Berthoin a fost, de asemenea, unul dintre fondatorii Comisiei Trilaterale în 1973, o organizație înființată de David Rockefeller și Henry Kissinger ca parte a unui guvern mondial din umbră. În 1975, Berthoin a devenit președintele european al Comisiei Trilaterale. 3 Józef Retinger [1888 - 1960]. Francmasonul polonez Józef Retinger a fost unul dintre principalii arhitecți ai Mișcării Europene de după cel de-al Doilea Război Mondial. Piatra de temelie a acesteia a fost pusă la Congresul european din 1948 de la Haga. Sub președinția lui Winston Churchill, au participat 700 de delegați. Congresul a fost prezidat, printre alții, de Józef Retinger. În cadrul unei reuniuni ulterioare, a fost pregătită înființarea Consiliului Europei și a fost decisă crearea Uniunii Economice Europene. Józef Retinger a fost secretar general al Mișcării Europene în perioada 1948 - 1950. De asemenea, a fost considerat co-fondator al conferințelor informale Bilderberg inițiate de David Rockefeller între 1952 și 1954, după care a fost secretar permanent al Grupului Bilderberg până la moartea sa, în 1960. Conferința Bilderberg a fost o întâlnire exclusivă a liderilor mondiali începând din 1954. Aceasta are loc o dată pe an, în spatele ușilor închise - fără nicio publicitate și complet sub acoperire. Participanți anterior puțin cunoscuți se regăsesc adesea în poziții înalte la scurt timp după ce au participat la Bilderberg. Certificatul de naștere al Comunității Economice Europene este așa-numitul Tratat de la Roma din 1957. Istoricul britanic Richard Aldrich a dezvăluit că acestea și-au avut originea la reuniunea Bilderberg din 1956. 4. Paul-Henri Spaak [1899 - 1972] Prim-ministrul belgian Paul-Henri Spaak a fost președintele Mișcării Europene în perioada 1950 - 1955 și a contribuit la crearea instituțiilor care au evoluat în Uniunea Europeană. Spaak s-a întâlnit în mod regulat cu Jean Monnet, Robert Schuman, Walter Hallstein și Konrad Adenauer în casa privată a lui Jean Monnet pentru a discuta despre punerea în aplicare și introducerea UE. Walter Lippmann, co-fondator al Consiliului pentru Relații Externe, finanțat de Rockefeller, era, de asemenea, un oaspete regulat acolo. 5. Walter Hallstein [1901 - 1982] Avocatul și politicianul german Walter Hallstein a jucat un rol important în elaborarea Tratatului de instituire a Comunității Economice Europene (CEE), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958. Hallstein a fost primul președinte al Comisiei CEE între 1958 și 1967 și, ulterior, președinte al Mișcării Europene Internaționale până în 1974. În acest context, este demn de remarcat faptul că Hallstein a participat la Conferința Bilderberg din 1958. Este evident, de la părinții fondatori, că UE a fost instalată și finanțată de francmasoneria internațională și de puternici trăgători de sfori. Scopul: instaurarea unui guvern mondial, așa cum a fost clar exprimat de șeful de cabinet al lui Jean Monnet. O aprofundare suplimentară a finanțării inițiativelor europene și a părinților fondatori relevă următoarele fapte: În 1948, Coudenhove-Kalergi a fondat la New York Comitetul American pentru o Europă Unită. Finanțarea a venit de la Fundațiile Ford și Rockefeller, printre altele. Directorul executiv al acestui comitet a fost fostul șef al serviciilor secrete William Joseph Donovan, iar adjunctul său, directorul CIA Allen Welsh Dulles. Donovan a fost, de asemenea, membru al Fundației Rockefeller. Allen Dulles a făcut parte, de asemenea, din consiliul de administrație al Consiliului pentru Relații Externe, finanțat de familia Rockefeller, în perioada 1927 - 1969, și a fost considerat unul dintre cei mai influenți francmasoni ai timpului său. Comitetul american pentru o Europă Unită a devenit un finanțator/ contribuabil important al Mișcării Europene în ansamblu până în anii 1960. Acesta a fost folosit ca o modalitate discretă de a canaliza în secret fondurile CIA către organizațiile europene - inclusiv Consiliul Europei și Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului. La mijlocul anilor 1950, acest comitet a primit aproximativ 1 milion de dolari pe an de la CIA. Documente guvernamentale americane publicate în 2000 au dezvăluit, de asemenea, că liderii Mișcării Europene - Józef Retinger, Robert Schuman și Paul-Henri Spaak - au primit, de asemenea, bani de la CIA. Până în acest moment, familia Rockefeller, și în special urmașul familiei, David Rockefeller, este dezvăluit ca fiind un creier puternic în spatele părinților fondatori și în spatele finanțării UE. David Rockefeller, care a murit în 2017, a fost un bancher american și, începând din 1949, a făcut parte din consiliul de administrație și mai târziu a fost director al Consiliului pentru Relații Externe, care trage sforile ca un fel de guvern din umbră în America. De la CRE, sub marea influență a lui David Rockefeller, au fost pregătite strategic și instalate, printre altele, Conferința Bilderberg și Comisia Trilaterală, în paralel cu Uniunea Europeană. Crearea UE a fost finanțată, în esență, de către confidenții săi, Donovan și Dulles, cu ajutorul CIA. Oare Uniunea Europeană se dovedește astăzi a fi la fel de mult un pion în jocul acestor puternici trăgători de sfori și al centrelor lor de control? Ce se întâmplă cu actuala conducere a UE? CAPITOLUL 4 - Președinții Comisiei Europene din 1999 încoac Este demn de remarcat faptul că președinții Comisiei UE nu sunt aleși direct de către cetățeni - ci sunt numiți de Consiliul European și apoi aleși de Parlamentul European. 1. Romano Prodi [președinte al Comisiei Europene 1999 – 2004] Romano Prodi a fost membru al Consiliului European pentru Relații Externe până în 2019. Acesta a fost fondat și finanțat în principal de George Soros în 2007 ca filială europeană a Consiliului pentru Relații Externe. Fosta consilieră politică a lui Prodi, Alba Lamberti, este în prezent director adjunct al CERE. Prodi a participat la reuniunile Bilderberg începând din 1980, iar mai târziu a făcut parte chiar din comitetul de conducere al Grupului Bilderberg. 2 Jose Manuel Barroso [președinte al Comisiei Europene 2004 – 2014]. Barroso a făcut parte din Grupul Bilderberg din 1994, iar în prezent face parte din comitetul de conducere al Bilderberg. 3 Jean-Claude Juncker [președinte al Comisiei Europene 2014 - 2019]. Cotidianul maghiar "Magyar Idök" a relatat pe larg, în 2019, despre contactele continue și intense dintre George Soros sau reprezentanți ai organizațiilor sale cu politicieni importanți din UE. Soros s-a întâlnit oficial cu Juncker sau cu membri ai Comisiei sale de peste 20 de ori de la începutul mandatului lui Jean-Claude Juncker. Declarația lui Juncker din 1999 arată clar abordarea unei noi ordini mondiale: "Hotărâm ceva, apoi plasăm în spațiu ce am hotărâe și așteptăm o perioadă de timp să vedem ce se întâmplă. Dacă nu există nici o mare vâlvă și nici un scandal/și nici o răscoală/și nicio revoltă, pentru că majoritatea oamenilor nu înțeleg ceea ce s-a decis, atunci continuăm - pas cu pas, până când nu mai există cale de întoarcere. În acest moment/ În acest context, este dezvăluit un următor trăgător de sfori care dirijează factorii de decizie ai UE. George Soros lucrează, de asemenea, în cadrul CRE. Semnătura sa poate fi văzută în răsturnarea guvernului din Ucraina, lovitura de stat Euromaidan din 2013-2014. Soros însuși a declarat într-un interviu acordat în 2014 la CNN că "a jucat un rol important în evenimentele din Ucraina cu Fundația sa Soros". Cu toate acestea, există, de asemenea, indicii concrete că Soros a fost implicat în toate "revoluțiile colorate" - adică răsturnări de guverne - din ultimii 15 ani. 4 Ursula von der Leyen [președinte al Comisiei Europene din 2019]. Înainte ca von der Leyen să ajungă în funcția de comisar european, a participat oficial la patru conferințe Bilderberg. Ea este considerată primul punct de contact al lui David M. Rubenstein în Europa. Rubenstein este președinte al CAE și membru al Comisiei Trilaterale, fondată de David Rockefeller și Henry Kissinger. În aceeași ordine de idei cu președinții Comisiei Europene, trebuie menționați și numeroși politicieni europeni, reprezentanți guvernamentali și personalități cheie din principalele state ale UE. Aceștia sunt, de asemenea, membri ai Grupului Bilderberg, ai Consiliului European pentru Relații Externe sau ai Comisiei Trilaterale. Iată câteva exemple: Franța Președintele Franței, Emmanuel Macron, a participat la Conferința Bilderberg din 2014. Consilierul său de lungă durată Alexandre Adam și consilierul său pe probleme europene Garance Pineau sunt membri ai CERE. Italia Mario Draghi a fost prim-ministru italian până în octombrie 2022. El a participat la Conferința Bilderberg în 1994, 1995, 2002, 2003, 2004 și 2007. De asemenea, este membru al Grupului celor Treizeci - un club privat al principalilor actori financiari fondat de Fundația Rockefeller. Giorgia Meloni este prim-ministru al Italiei din octombrie 2022. În februarie 2021, ea s-a alăturat Institutului Aspen, un think tank internațional cu sediul la Washington, D.C. Acest institut este finanțat, printre alții, de familia Rockefeller. Austria Sebastian Kurz a fost cancelarul federal al Austriei până în 2021, perioadă în care a fost membru al CERE al lui George Soros. Actualul ministru federal pentru Europa și Constituție, Karoline Edtstadler, este, de asemenea, membru al CERE. Actualul cancelar federal Karl Nehammer și ministrul austriac de externe Alexander Schallenberg se întâlnesc în mod regulat cu George Soros sau cu fiul acestuia, Alexander Soros. Aproape toți cancelarii austrieci începând din 1970 au participat la conferințele Bilderberg. Germania Cancelarul german Olaf Scholz a participat la Conferința Bilderberg 2010, iar Jörg Kukies este considerat unul dintre cei mai importanți consilieri ai acestuia. El este secretar de stat în cadrul Cancelariei Federale și a participat la Conferința Bilderberg 2022. Cei doi secretari de stat parlamentari din cabinetul lui Olaf Scholz, Niels Annen și Franziska Brantner, sunt membri ai CERE. Și în acest caz, este clar evident modul în care actualii lideri UE sunt numiți din cadrul Bilderbergers, al CRE sau al filialei sale europene CERE. Ca o consecință logică, ei sunt, de asemenea, controlați de aceste organisme și le pun în aplicare obiectivele în politicile lor, în special crearea unui guvern mondial unic - iar acest lucru trece în mare parte neobservat de către populație. James Warburg, membru al CRE, la 17 februarie 1950: "Vom avea un guvern mondial unic, fie că vă place sau nu, fie că vă supuneți, fie că vă înțelegeți/ sau prin înțelegere/ sau prin acord." Concluzie Încă de la începuturile sale, UE a fost finanțată și controlată de puternici trăgători de sfori care au conspirat pentru a forma un guvern mondial unic. Aceștia au subminat pas cu pas suveranitatea țărilor UE și au impus agenda Guvernului Unic Mondial împotriva voinței popoarelor până în prezent. UE s-a transformat într-un centru de control pentru acești strategi globali, dictând tuturor statelor membre până la legislația națională. Ceea ce mulți oameni nu sunt încă pe deplin conștienți este faptul că întreaga UE, și deci fiecare cetățean al UE (!), se află în prezent în război cu Rusia. Cum a fost posibil așa ceva fără ca populația generală să observe? David Rockefeller, fondatorul Conferinței Bilderberg, a declarat în 1991: "Suntem recunoscători Washington Post, New York Times, Time Magazine și altor publicații importante, ai căror redactori-șefi au participat în trecut la întâlnirile noastre și au respectat angajamentul de confidențialitate timp de aproape 40 de ani. Nu ne-ar fi fost niciodată posibil să elaborăm un plan pentru lume dacă am fi fost în atenția publicului în acei ani. Dar lumea se află pe o cale complexă și pregătită spre un guvern mondial." Cu alte cuvinte, Rockefeller este foarte recunoscător mass-mediei mainstream, deoarece aceasta a ascuns planurile de publicul mondial timp de decenii și a mușamalizat activitatea strategilor mondiali. Acest lucru include și mass-media mainstream din Europa! Numai în acest fel a fost posibil să se creeze un guvern mondial, pas cu pas, din umbră, pe parcursul a zeci de ani, să se infiltreze în guvernele statelor membre ale UE și, cel mai recent, chiar să camufleze implicarea în războiul actual sub forma unui proiect de pace. Dar nu este prea târziu! Aceste minți/ trăgători de sfori UE cu chipurile și numele lor și aliații lor din statele naționale trebuie să ajungă în atenția oamenilor - precum și cu planul lor de implementare a unui guvern mondial. Numai în acest fel este posibil ca populația neștiutoare să nu fie supusă în continuare acestui dictat, ci ca acești trăgători de sfori și centrele și planurile lor de control să fie învinși de populație. Vă rugăm să răspândiți această emisiune cu conținutul ei exploziv cât de mult puteți! cât mai larg posibil! cât mai mult posibil!

de la mv.

surse/linkuri: -